Au trecut şase ani de când, aflându-ne aici, săvârşeam funeraliile Papei Ioan Paul al II-lea. Durerea cauzată de moartea sa era profundă, dar mai mare era sentimentul că un har imens înveşmânta Roma şi lumea întreagă : harul care era într-un fel rodul întregii vieţi a iubitului meu predecesor, şi în particular, rodul mărturisirii şi suferinţei sale.