Ce să fac pentru a-mi găsi un rost în viață?

Întreabă preotul

Ce să fac pentru a-mi găsi un rost în viață?

    • Ce să fac pentru a-mi găsi un rost în viață?
      Ce să fac pentru a-mi găsi un rost în viață?

      Ce să fac pentru a-mi găsi un rost în viață?

Elena
întreabă:

Am o stare de anxietate,depresie si neliniste continua. Acest lucru s- a intamplat dupa ce m-am mutat in Bucuresti anul trecut, din orasul studentiei pentru a face masterul dar si in speranta ca imi voi gasi un loc de munca bun. Intre timp am devenit foarte stresata din cauza examenelor la master, loc de munca nu am. Am inceput o noua facultate, crezand ca aceasta mi se potriveste mai bine. Acum ma confrunt cu lipsa neincrederii in mine, mi-am pierdut curajul ca pot reusi in viata, asta datorita si faptului ca nu mi - am gasit persoana potrivita pentru casatorie. Mentionez ca acum cativa ani am trecut printr-un episod urat, despartindu-ma de baiatul cu care credeam ca imi voi intemeia o familie. Sunt debusolata, cand ajung in Bucuresti am stari de plans continuu,desi tin legatura cu preotul duhovnic, iar familia imi este alaturi uneori nu gasesc cale de iesire, pierzandu-mi toata linistea sufletului si nadejdea ca voi izbuti. Nu stiu incotro sa o apuc.

Teodora a răspuns:
7 Septembrie 2016

Elena, nu trebuie sa iti pierzi lupta de viata! Curaj sa mergi inainte asa cum sunt lucrurile pentru ca numai tu le poti transforma.

Nu il exclud pe Dumnezeu din ecuatie, ma refer la faptul ca alti oameni vor fi mereu ocupati cu lupta lor propie, chiar daca mai intind pe ici pe colo o mana de ajutor. Mie mi s-a dovedit sa intalnesc rar mentori sincer interesati sa ma ajute pe o perioada mai indelungata fara sa le rasara nici un castig din ajutorul acordat.

Am trecut in mare parte cam prin ce ai trecut si tu. Minus una din facultati , plus o mama bolnava psihic de cand m-am nascut - a carei stare s-a inrautatit odata cu varsta si un tata care desi si-a dedicat viata copiilor si familiei nu a putut acoperi pe deplin lipsa unei relatii de afectiune cu mama asa cum aveau toate celelalte fete din grupul meu de prieteni, din cunostinte, "din lume" pana la urma. Intodeauna copiii ne batjocoreau din cauza faptului ca eram saraci si din cauza problemei mamei mele.
Am lucrat in liceu si aveam un venit foarte mare. Am insistat sa fac facultatea la Bucuresti. N-am avut bani nici sa trec strada :)). M-am angajat in Bucuresti pe bani foarte putini. Am muncit si peste 12 ore pe zi, fara sa exagerez In al doilea an de facultate m-am transferat la invatamant la distanta si mergeam in weekend la facultat, iar in timpul zilelor de lucru, munceam. Am ramas o zi si o noapte la munca pentru ca alti colegi plecau si isi dadeau demisia cate trei pe rand, iar eu plangeam acasa ca nu am bani si muncesc ca un sclav in conditii mizere. MACAR DACA STATEAM SA PIERD VREMEA CUM FACEAU ALTII, dar munceam din zor si nu aprecia nimeni. Munceam de nevoie.

Acum m-a ajutat Dumnezeu sa fac ceva. Consider ca m-a auzit cumva cat am plans si cat m-am rugat.
Am deschis o mica societate si inca lucrez de imi sar ochii din cap de multe ori, dar ma simt implinita. Am riscat sa imi dau demisia de la un al 5-lea loc de munca prost platit ca sa ma angajez la altul si sa imi pot finanta hobby-ul pana sa ajunga un loc de munca bun si placut.

Curaj, pace interioara si principii bine stabilite. - cam asta e una din mantrele mele in viata acum.
Un exemplu de situatie pentru care eu am avut nevoie de aceste trei "lucruri"/ virtuti / prerogative - cum vrei tu sa le numesti:
Curaj: am avut cand tatal meu s-a imbolnavit iremediabil nu a mai putut sa ma ajute cu cele 300 de lei lunare cu care ma ajuta sa ma intretin cu facultate, chirie si cheltuieli... de intretinere...ca stateam la un camin jegos. Sa nu mai vorbim de bani pentru a iesi la un suc macar. Alegeam toate evenimentele cu intrare gratuita posibile :). A trebuit sa ma angajez si de urgenta daca doream sa mai pot sa merg la facultate sau sa stau in Bucuresti.

Am considerat la timpul respectiv ca a fost curaj sa iau hotararea sa raman si sa ma angajez ca lucrator comercial intr-un lant de magazine in care eram tratata ca un scalv. Am inceput sa ma imbolnavesc de stres, de teama de esec, de frustrarea de sine pentru ca nu aveam o viata cat de cat asa cum mi-o doream, iar alti oameni pe care ii cunosteam ma priveau ca pe o "nereusita".

Principii bine stabilite: ca sa fii mai tare ca mine si sa nu te atinga chiar toate vorbele rele, toate privirile de sus si sa constientizezi ca nu e o rusine sa fii sarac, sa nu ai succes sau sa ai o slujba din care sa nu ai satisfactie prea mare nici macar cand iei salariul.

Trebuie sa ai curaj sa faci unele sacrificii uneori si principii bine stabilite sau sa fii sincera cu tine ca sa poti sa te inconjori de lumea care te place asa cum esti.

Probabil nu te vei angaja pe o slujba asemanatoare ci pe una mai buna, dar eu ti-as da sfatul ca trebuie sa ai curaj sa te simti bine in piele a ta si sa fii constienta ca locul de munca nu te defineste neaparat. El poate fi temporar, pana iti gasesti o alta cale sa ajungi acolo unde iti doresti.

Curaj ca sa poti sa risti la un moment dat sa faci un pas spre pasiunea ta sau munca pe care ai avea placere sa o faci si sa poti sa faci lucrul acesta si fara sa te gandesti ca daca investesti poti sa si pierzi nu doar sa castigi din prima.

Curaj sa nu accepti uneori la nesfarsit o situatie. Schimb-o. Chiar daca schimbarea e greu de facut si nu e comod, pune lucrurile in miscare. Risca, fa ceva diferit. Dar fa-o cu capul pe umeri... stiind ca trebuie sa iti asumi rezultatul.

Traim intr-o societate in care multi se descriu ca fiind persoane inteligente sau reusite in viata, doar prin ce scoala au terminat, ce job au, cat de bine se imbraca, ce masina au, ce lucruri detin, pana si ce lucruri materiale le plac. Unii se cred mai destepti ca ei asculta muzica mai buna decat altii....
Ceea ce vreau eu sa iti spun pana la urma este ca ceea ce conteaza este sa fii sincera cu tine , sa te accepti asa cum esti fara sa te simti deznadajduita, pentru ca esti cu siguranta o persoana care nu a reusit sa faca doua facultati fara sa ai habar de nimic. Iar experienta cu siguranta e va ajuta la un momentad in drumul tau.

Nu e niciodata prea tarziu sa incepi incetul cu incetul sa faci ceea ce iti doresti. Poate o slujba nu trebuie sa se transforme in cariera pentru tine si ceea ce te va multumi va fi sa ai o slujba care sa iti satisfaca doar stabilitatea financiara...

Sa nu-ti fie rusine sa ceri ajutorul, oricui si pentru cele mai grele lucruri. Poate sunt grele doar pentru tine.
Prietenii te pot ajuta uneori.
Pe mine unii m-au ajutat, altii m-au descurajat, iar altii m-au ajutat cu interes.

Poti sa faci si de acum inainte lucrurile astfel incat viata ta sa se schimbe din rau in bine, din bine in mai bine.
Nu te lasa infranta de greutatea gandurilor ca nu ai nimic, sunt altii care o duc mai rau si cu siguranta vor fi intodeauna altii care o duc mai bine.

Roaga-te pentru liniste si gaseste o modalitate sa faci pas cu pas tot mai mult din ceea ce iti face placere sa faci.
Nu renunta la visele tale. Un loc bun are Dumnezeu in universul acesta si pentru tine. Ti-l va da cu siguranta. Tu lucreaza la restul :).

In speranta ca ai citit tot :)) si poate te ajuta faptul ca mi-am impartasit o parte din experienta mea.

Poți adresa oricând o întrebare în cadrul rubricii „Întreabă preotul” transmise LIVE pe doxologia.ro și pe conturile noastre de Facebook și YouTube.De aceea, te îndemnăm să te abonezi la canalul de YouTube și să ne urmărești pe Facebook, pentru a primi în timp util notificările și a afla când intrăm în direct cu unul dintre preoții care vor răspunde la întrebări.

Nu uita, însă, că unele întrebări își găsesc cel mai bun răspuns la părintele duhovnic sau la preotul din parohia ta!

Pentru că timpul transmisiunilor în direct este limitat, ne rezervăm dreptul de a selecta, modera și edita întrebările și comentariile adresate.

O parte dintre răspunsuri se vor regăsi în format text și/ sau video în cadrul acestei secțiuni.

Îți mulțumim pentru înțelegere!

Citește despre: