În Biserica Ortodoxă, Sfântul Vasile cel Mare este unul dintre cei mai populari sfinţi, opera sa constituie şi astăzi un izvor bogat de învăţăminte folositoare, iar exemplul vieţii sale este unul dintre cele mai pilduitoare modele ale celor ce se nevoiesc pe calea desăvârşirii creştine.

Opera Sfântului Vasile

Pe parcursul scurtei sale vieţi, Sfântul Vasile a fost un ferm aderent la credinţa niceeană. Conţinutul celor patru volume de mari dimensiuni care cuprind lucrările sale prezentate în Patrologia abatelui Migne este format din opere dogmatice, omilii şi cuvântări, lucrări ascetice, liturgice, pedagogice, canonice şi corespondenţă.

Dintre lucrările sale dogmatice, cea mai cunoscută şi mai utilă este Despre Duhul Sfânt. Sfântul Vasile apelează la Scriptură şi la tradiţia creştină timpurie ca sprijin pentru doctrina ortodoxă referitoare la Persoana şi lucrarea Duhului Sfânt, iar cartea este bine structurată şi edificatoare ca ton şi substanţă. În viziunea Sfântului Vasile, Duhul Sfânt nu este doar cel în Care crede creştinismul, ci şi prin Care crede. Întru lumina Lui vedem noi lumina. Împotriva învăţăturilor greşite ale ereticilor, Sf. Vasile a scris, pe lângă tratatul Despre Duhul Sfânt, și tratatul Împotriva lui Eunomie. Acestea suntlucrări de referinţă ce au făcut lumină în aceste capitole ale teologiei creştine, înlăturând confuziile de termeni şi logica strâmbă. În cele nouă omilii la Hexaemeron este prezentată o adevărată enciclopedie a cunoştinţelor vremii, altfel spus, o sumă a cunoştinţelor ştiinţifice pe care le poseda marele ierarh, şi anume: teologie, astronomie, cosmogonie, geografie, meteorologie, istorie naturală, botanică şi medicină, fiind prezentate în faţa unui auditoriu creştin, pe care autorul l-a considerat, cel puţin iniţiat, atât în problemele de credinţă, cât şi în cele de ştiinţă ale veacului său. Nu vom insista aici asupra celorlalte omilii ale Sfântului, însă precizăm că au un conţinut teologic, spiritual şi moral deosebit de bogat.

Dintre scrisorile lui Vasile, au supravieţuit peste 300. Ele reprezintă revărsări ale unei naturi bogate, care, dincolo de maniera rezervată, posedă sentimente profunde, o mare căldură sufletească, afecţiune. Dacă există şi semne ale unui caracter meditativ adânc înrădăcinat, care uneori sugerează o perspectivă pesimistă asupra vieţii, trebuie să ne amintim că citim revelaţiile de sine ale unui om care s-a luptat permanent cu boala şi ale cărui zile erau pline de tulburări şi anxietăţi venite din afară.Cât despre trăirile sale sufleteşti, nici o descriere nu le prezintă atât de complet şi atât de exact precum o fac scrisorile sale. Ele abordează dintre cele mai variate teme, se adreseză tuturor corespondenţilor, având tonuri diverse, de la cel familiar până la cel mai aspru. Scrisorile sale se întind aproape pe tot parcursul vieţii sale, din anul 357 până în 378. Cine doreşte să înţeleagă existenţa acestui episcop din secolul al IV-lea, precum şi complexitatea grijilor care îl tulburau, ar trebui să citească aceste scrisori. Trebuiesc citite şi recitite mai ales pentru a cunoaşte în întregime sufletul îndurerat şi neliniştit al Sfântului Vasile, tristeţile sale, dezamăgirile sale, dar şi devotamentul său de nebiruit pe care îl consideră o datorie a sa. Perfecţiunea stilului episcopului de Cezareea nu este nicăieri mai bine evidenţiată ca în scrisorile sale, nici o operă nu ne prezintă atât de bine diversitatea calităţilor care au stârnit admiraţia generaţiilor următoare.

Sfântul Vasile cel Mare a fost şi un mare iubitor al frumuseţii celei netrecătoare. În anul 358, împreună cu Sf. Grigorie de Nazianz a lucrat împreună la alcătuirea Filocaliei – o antologie de texte din opera lui Origen, menită să arate foloasele pe care le poate dobândi creştinul studiind atent şi cu discernământ filosofiile păgâne. Temele principale abordate aici sunt natura dumnezeirii, interpretarea Scripturilor şi libertatea voinţei.

Sfântul Vasile – remarcabil teolog

Ar fi incorect ca cineva să vadă în Vasile numai un administrator şi organizator ecleziastic. Printre toate sarcinile sale obositoare, a rămas mare teolog. Ar putea fi numit, cu unele rezerve, un roman printre greci. Sfântul Grigorie Teologul depune mărturie (Orat. 43, 66) că scrierile sale erau foarte apreciate de către contemporani atât pentru conţinutul, cât şi pentru forma lor. Educaţii şi analfabeţii, creştinii şi păgânii, toţi le citeau. Grigorie nu ezită să laude influenţa lor asupra propriei gândiri, vieţi şi aspiraţii şi îl numeşte pe Vasile, maestrul stilului (Ep. 51). El şi-a însuşit prin studii îndelungate toată ştiinţa trecutului şi a prezentului. Scrierile sale cuprind, în afara unui mare număr de predici şi scrisori, tratate dogmatice, ascetice, pedagogice şi liturgice. Opera sa a exercitat o influenţă puternică nu numai asupra contemporanilor, ci şi asupra Bisericii creştine de pretutindeni, până în zilele noastre.Patrologul F. Cayré consideră că „din punct de vedere literar, Sfântul Vasile pare să fie cel