Sfântul Ierarh Dimitrie, Mitropolitul Rostovului

Vieţile Sfinţilor

Sfântul Ierarh Dimitrie, Mitropolitul Rostovului

    • Sfântul Ierarh Dimitrie, Mitropolitul Rostovului
      Sfântul Ierarh Dimitrie, Mitropolitul Rostovului

      Sfântul Ierarh Dimitrie, Mitropolitul Rostovului

În 1701, prin decretul Țarului Petru I, arhimandritul Dimitrie a fost convocat la Moscova, unde la data de 23 martie, în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Kremlin a fost uns Mitropolit de Siberia și Tobolsk. Sănătatea sa şubredă şi nevoia de a avea acces la texte indispensabile pentru continuarea scrierii vieţilor de sfinţi, l-au făcut să ceară să fie mutat în altă parte și, astfel sfântul a fost numit Mitropolit al Rostovului, asumându-și atribuțiile de ierarh în martie 1702.

Sfântul Dimitrie, Mitropolitul Rostovului este prăznuit pe 21 septembrie (descoperirea sfintelor moaște) și pe 28 octombrie (ziua adormirii).

Sfântul Dimitrie s-a născut în decembrie 1651, în localitatea Macarova, nu departe de Kiev. El s-a născut într-o familie evlavioasă, fiind crescut cu frica lui Dumnezeu, primind la botez numele de Daniil. Tatăl sfântului se numea Sava și era soldat în oastea Rusiei, și lipsea de acasă vreme îndelungată, iar mama sa se numea Maria.

În 1662, la scurt timp după ce părinții săi au fost relocați la Kiev, Daniel a fost trimis la seminarul Mănăstirii Botezul Domnului din Kiev, unde au fost descoperite darurile și abilitățile remarcabile ale tânărului. Acolo, sfântul a învățat limbile greacă și latină, dar și întreaga serie de științe clasice.

Pe 9 iulie 1668, pe când avea doar șaptesprezece ani, Daniel a primit tunderea în monahism cu numele Dimitrie, în cinstea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie din Tesalonic. Până în primăvara anului 1675, tânărul monah a progresat prin ascultările monahale și studiu la Mănăstirea Kirillov din Kiev, unde și-a început activitatea literară și cea de predicare.

Arhiepiscopul de Cernigov, Lazăr Branovici, l-a hirotonit pe Dimitrie ieromonah (preot monah) pe 23 mai 1675, primind sarcina de exarh administrativ al unor mănăstiri din Ucraina, Lituania și Belarus. Acestea le făcea în timp ce era egumen al Mănăstirii Maximov și mai apoi la Mănăstirea Baturinsk Nikolsk.

În 1684, a fost chemat la Lavra Peșterilor din Kiev de către egumenul Varlaam (Yasinsky), care cunoscând nivelul spiritual foarte ridicat, educația și înclinația spre studiu a fostului său ucenic, i-a încredințat lui Dimitrie sarcina de a alcătui un Minei (cartea cuprinzând slujbele și viețile sfinților) pentru întregul an.

Din acest moment, tot restul vieții Sfântului Dimitrie a fost dedicat îndeplinirii acestei lucrări grandioase. Lucrarea cerea un efort enorm, necesitând colectarea și analizarea a foarte multe și diverse surse, ca mai apoi să le expună într-un limbaj fluent, demn de subiectul înalt al expunerii și, în același timp accesibil pentru toți credincioșii.

Trăia cu sfinţii, vieţuia vieţuirea lor, suferea împreună cu ei chinurile şi studia cele mai mici detalii în toate documentele referitoare la ei. Acest fapt îl întărea în duh și în trup, reușind să ducă la bun sfârșit sarcina sa nobilă.

Lucrările sale ascetice i-au atras atenția Patriarhului Adrian. În 1701, prin decretul Țarului Petru I, arhimandritul Dimitrie a fost convocat la Moscova, unde la data de 23 martie, în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Kremlin a fost uns Mitropolit de Siberia și Tobolsk. Sănătatea sa şubredă şi nevoia de a avea acces la texte indispensabile pentru continuarea scrierii vieţilor de sfinţi, l-au făcut să ceară să fie mutat în altă parte și, astfel sfântul a fost numit Mitropolit al Rostovului, asumându-și atribuțiile de ierarh în martie 1702.

La fel ca înainte, el a continuat să fie preocupat de unitatea Bisericii Ortodoxe Ruse, care era slabită de o schismă a „vechilor-credincioși” (lipoveni), arătând că duhul şi înţelesul mai adânc al Predaniei este mult mai important decât detaliile tipiconale exterioare.

În 1705, a încheiat alcătuirea operei sale monumentale, Vieţile Sfinţilor, iar în continuare s-a dedicat grijii pentru turma sa duhovnicească. S-a străduit foarte mult să îndrepte viaţa religioasă şi moravurile contemporanilor săi.

Din lucrările sale inspirate și din predici, multe generații de teologi ruși au primit hrană spirituală pentru creativitate și rugăciune, rămânând un exemplu de ascet pentru toți creștinii ortodocși.

Sfântul Dimitrie şi-a prevăzut moartea sa cu trei zile înainte. După ce printr-o metanie până la pământ şi-a cerut iertare de la clericii şi cântăreţii ce slujeau, s-a închis în chilie cu o înflăcărată rugăciune pe buze. În ziua următoare, dimineaţă, pe 28 octombrie 1709 l-au aflat mort îngenuncheat la rugăciune. Atunci s-a descoperit că Dimitrie avea puține bunuri, cu excepția câtorva cărți și manuscrise.

Moaştele sfântului s-au aflat nestricate pe 21 septembrie 1752 şi au săvârşit o mulţime de vindecări.

Canonizarea Sfântului Dimitrie, Mitropolitul Rostovului a avut loc pe 22 aprilie 1757.