Sfânta Muceniță Anisia ‒ drumul spre sfințenie

Documentar

Sfânta Muceniță Anisia ‒ drumul spre sfințenie

    • Sfânta Muceniță Anisia
      Sfânta Muceniță Anisia ‒ drumul spre sfințenie

      Sfânta Muceniță Anisia ‒ drumul spre sfințenie

Diavolul, văzând că nu o poate întoarce nici prin lenevire de la viața îngerească pe care o ducea, i-a sădit în gând împăratului Maximian să nu mai omoare creștini în văzul tuturor, pentru ca mărturia lor să rămână scrisă și să-i aducă și pe alții la Ortodoxie. Ci să dea poruncă să fie uciși aceștia de către oricine din popor, fără a li se face cunoscut sfârșitul. Așa a fost oprită și Fericita Anisia pe vremea când se ducea la Biserică.

În vremea împăratului păgân Maximian s-a născut la Tesalonic una dintre cele mai bogate fecioare, Anisia. Crescută în mijlocul țesăturilor fine, al pietrelor scumpe și înconjurată de robi mulți, tânăra se purta ca și cum nimic din toate acestea nu ar fi existat, având mereu în cuget dorința de a-I urma lui Hristos. După moartea părinților ei, așadar, Anisia a vândut averea pe care o moștenise și a împărțit-o săracilor și bolnavilor, căutându-i în temnițe și pe străzi, pentru a se îngriji de rănile lor.

Chipul ei era de o frumusețe aparte, așa încât fecioara s-a închis într-o casă și plângea mult pentru că, fiind atât de tănără, credea că mai are timp de îndurat până să ajungă la Mirele ei. Și nevoindu-se aspru, dormind puțin pe o rogojină și postind, îmbrăcată sărăcăcios și lucrând pentru a-și câștiga pâinea, se ruga la Dumnezeu să îi dea cununa muceniciei, astfel încât să dispară acest timp îndelungat care îi stătea înainte.

Diavolul, văzând că nu o poate întoarce nici prin lenevire de la viața îngerească pe care o ducea, i-a sădit în gând împăratului Maximian să nu mai omoare creștini în văzul tuturor, pentru ca mărturia lor să rămână scrisă și să-i aducă și pe alții la Ortodoxie. Ci să dea poruncă să fie uciși aceștia de către oricine din popor, fără a li se face cunoscut sfârșitul. Așa a fost oprită și Fericita Anisia pe vremea când se ducea la Biserică. Nu doar că a spus adevărul, ci l-a și scuipat pe bărbatul care a îndrăznit să îi propună ei să slujească idolilor, zicându-i: „Să te certe pe tine Iisus Hristos al meu, diavole!”.

Acela, auzind de Hristos, și-a scos imediat sabia și, lovind-o în coastă, a străbătut prin ea. Sfânta a căzut la pământ și a trecut sufletul ei la viața veșnică, învrednicindu-se de cununa pentru care se rugase zi și noapte. Trecătorii i-au luat trupul și l-au îngropat în apropierea porții Casandrionei, zidind acolo o casă de rugăciune. În acest fel, dragostea ei pentru Dumnezeu nu a rămas ascunsă, în pofida poruncii împăratului păgân.