Nici Lady Gaga nu e "născută astfel"

 

Încît lucrurile trebuie luate în serios, iar cei care sînt responsabili de educaţia tinerei generaţii au datoria să-şi spună punctul de vedere asupra efectelor pe care le pot avea, asupra unei personalităţi în formare, contactul cu idei ce promovează nu doar o umanitate fără Dumnezeu, ci una chiar fără ideea de om – acesta fiind redus la stadiul unei plante sau a unui animal care apare pe pămînt şi creşte aşa cum e programat să crească, fără a avea conştiinţă, fără a discerne între ce e bun şi ce e rău, fără a căuta să vadă care este chemarea lui mai înaltă.

Pe 16 august, adică imediat după "Adormirea Maicii Domnului", în ziua în care Biserica Ortodoxă Română îi cinsteşte pe sfinţii martiri brîncoveni, la Bucureşti va concerta una dintre cele mai cunoscute (după cîte înţeleg) vedete de muzică din lume: Lady Gaga. Auzisem de această "artistă" pînă acum, dar venirea ei în România m-a făcut să mă opresc asupra motivelor pentru care este atît de controversată. Pentru că nu puţine au fost ţările în care s-au înregistrat proteste la adresa concertelor ei, spre exemplu în Filipine sau în Bulgaria existînd chiar reacţii extrem de dure în acest sens. Membrii comunităţii creştine din Filipine s-au opus acestei "dive" întrucît muzica ei (prin versuri, dar şi prin mişcările scenice) nu doar că promovează valori contrare celor creştine, ci chiar ar constitui elemente de ordin satanic. Biserica Ortodoxă Bulgară, prin vocea Episcopului Ioan din Sofia a declarat: "Ceea ce este păcătos nu trebuie promovat”, aluzia directă fiind la mesajele acestei cântăreţe care promovează anormalitatea ca normalitate, fiind vizate de acesta texte ce ar susţine, direct sau indirect, homosexualitatea, crima, violenţa, anomalia, visceralismul.

La o minimă documentare pe internet, se găsesc suficiente argumente pentru ca poziţii precum cele de mai sus să fie îndreptăţite. Şi versurile, dar mai ales atitudinea, costumaţia, machiajul şi celelalte aspecte care ţin de "imaginea" artistei sînt clar gîndite cu scopul de a scandaliza şi de a şoca (cum e cazul coarnelor pe care le poartă adeseori). Spre exemplu, din informaţiile pe care le-am găsit, după lansarea unui videoclip (al piesei "Judas"), în care Lady Gaga o întruchipează pe Maria Magdalena mergînd pe motocicletă alături de un Iisus de culoare, şi Vaticanul s-a declarat împotriva celor promovate de această cântăreaţă. Nu e de mirare, în acest context, că şi între români s-au găsit numeroase persoane care să declare ca indezirabilă venirea în ţară a acesteia. Există chiar şi o petiţie online iniţiată împotriva ei, la data şi ora la care scriu aceste rînduri, strîngîndu-se 1.872 de semnături care susţineau această petiţie. Mai mult, există voci care susţin că Biserica ar trebui să ia o atitudine împotriva acestui concert şi împotriva cîntăreţei, aspect asupra căruia voi încerca să zăbovesc puţin în cele ce urmează.

De la teribilism la satanism

Mai întîi aş vrea să remarc că în acuzele de hulă la adresa lui Dumnezeu şi de denigrare a valorilor creştine, care i se aduc cîntăreţei, se pot invoca o sumedenie de argumente. Spre exemplu, în melodia care dă şi titlul turneului ce trece şi prin Bucureşti, "Born this way", găseşti versuri precum: "Mama mi-a spus, atunci cînd eram tînără, că toţi ne naştem superstaruri/  (…)/ Nu e nimic greşit în a te iubi pe tine însuţi aşa cum eşti/ A spus ea/ Căci El te-a făcut perfect, dragă (…)/ Sînt frumos în felul meu/ Căci Dumnezeu nu face greşeli/ Sînt pe calea cea bună, dragă/ Sînt născut astfel/ (…)/ Bucură-te şi iubeşte-te pe tine astăzi,/ Căci ai fost născut astfel./ Homosexual, heterosexual, bisexual/ Lesbiană sau transexual/ Sînt pe calea cea bună! (…)". E limpede că ideea care se induce cu foarte multă forţă (e forţa muzicii, în general) este că nu trebuie să fii preocupat de starea pe care o ai, de înclinaţiile pe care le ai pentru că orice ai face e firesc şi normal, că nimic nu e greşit. Ideea este cu atît mai perversă cu cît pune în cîrca lui Dumnezeu totul, inclusiv păcatul, pentru că, nu-i aşa?, "Dumnezeu nu face greşeli!". Da, e adevărat că, precum se spune în Scriptură, Dumnezeu le-a făcut pe toate "bune foarte" (Facerea 1, 31). Însă una e ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi (crearea noastră după Chipul Său) şi altceva este responsabilitatea pe care fiecare dintre noi o avem faţă de alegerile pe care le facem. Ca să nu mai vorbim că nu Dumnezeu este responsabil de alegerile şi de păcatele părinţilor sau ale altor membri din genealogia noastră, de la care moştenim şi multe neputinţe sau înclinaţii rele. Dacă ar fi să urmăm logica acestui "idol" numit Lady Gaga, ar însemna că şi înclinaţia spre pedofilie, zoofilie sau necrofilie sau aceea de a ucide oameni este tot un soi de normalitate, că aşa "sînt eu născut ", fiind făcut "perfect" de Dumnezeu.

Cu siguranţă, între cei care citesc aceste rînduri sînt şi persoane care cred că îi acord o atenţie exagerată acestei vedete de muzică. Că, la urma urmei, nu este vorba decît de un soi de "divertisment", că totul e spectacol şi că, precum la un film, publicul poate discerne între realitate şi ficţiune. Iar despre toate gesturile şi accesoriile de inspiraţie diabolică ale cîntăreţei ar putea spune că nu reprezintă decît parte dintr-o eficientă campanie de marketing, menită a promova produsul numit "Lady Gaga". Să zicem că am da crezare unor astfel de opinii şi că tot acest "satanism" al cîntăreţei nu e decît teatru sau "act artistic". Problema este că nimeni nu poate juca nici un "rol" timp îndelungat şi să nu fie afectat de mesajul pe care şi-l asumă. Încît ceea ce la început pare doar un soi de teribilism sau o strategie inteligentă de marketing, sfîrşeşte, inevitabil, printr-o identificare a "transmiţătorului" cu mesajul transmis. Dar psihologii pot mai bine explica ceea se întîmplă în astfel de situaţii şi cum omul se identifică cu acele idei pe care le asumă chiar şi fiind forţat sau cînd joacă doar un "rol".

Încît lucrurile trebuie luate în serios, iar cei care sînt responsabili de educaţia tinerei generaţii au datoria să-şi spună punctul de vedere asupra efectelor pe care le pot avea, asupra unei personalităţi în formare, contactul cu idei ce promovează nu doar o umanitate fără Dumnezeu, ci una chiar fără ideea de om – acesta fiind redus la stadiul unei plante sau a unui animal care apare pe pămînt şi creşte aşa cum e programat să crească, fără a avea conştiinţă, fără a discerne între ce e bun şi ce e rău, fără a căuta să vadă care este chemarea lui mai înaltă (că doar nu o fi aceea de a-şi satisface poftele izvorîte dintr-o sexualitate mai exacerbată decît la animale). Pe de altă parte, cred că printr-o implicare oficială a Bisericii, punctual, împotriva unor anume artişti sau a unor concerte, nu am face decît să intrăm în jocul celor care asta şi doresc: publicitate! Cu cît mai multă, cu atît mai de dorit, chiar şi dacă (sau mai ales dacă) este una negativă. Dar nici nu se poate, evident, sta cu mîinile în sîn, cei care se simt făcînd parte din trupul Bisericii putînd lua atitudine şi în astfel de situaţii, mai ales prin dezvăluirea nocivităţii mesajelor promovate de diverşi artişti. Biserica, în schimb, poate încuraja, de exemplu, o serie de studii din perspectivă multidisciplinară, în care specialiştii să se pronunţe cu argumente concrete asupra efectelor pe care le au asupra copiilor şi tinerilor anumite genuri de muzică sau faptul că aceştia îşi caută modele de comportament în rîndurile unor staruri ale muzicii. Şi, mai cu seamă şi deasupra tuturor, să-L ofere pe Hristos acestor copii, să faciliteze întîlnirea cu Dumnezeu cît mai multora dintre ei, într-un mod cît mai viu şi mai adecvat vîrstei lor. Căci doar Dumnezeu Însuşi poate vorbi în inima lor aşa cum noi nu reuşim nici prin cele mai perfecţionate metode educative.

În exprimarea acestui punct de vedere mă bazez şi pe învăţăturile pe care le putem desprinde din pericopa evanghelică ce se va citi mîine în biserici, cea cu vindecarea copilului lunatic (Matei 17, 14-23). În timp ce cobora cu cei trei ucenici de pe muntele în care S-a schimbat la Faţă, Hristos este întîmpinat de mulţimea din care cărturarii şi fariseii reproşau apostolilor rămaşi neputinţa lor în a vindeca un copil stăpînit de un demon care se manifesta în funcţie de fazele lunii (de aceea era catalogat ca "lunatic"). Şi doar Hristos a putut să vindece pe acel copil, ucenicii care încercaseră acest lucru înainte nu făcuseră decît să stîrnească polemici violente cu reprezentanţii Legii Vechi. În concluzie, avem de ales între a intra în polemică şi a ne strădui să aducem vindecarea lui Hristos acelor suflete chinuite de puterile întunericului, inclusiv în cazul celor afectate de fenomenul "Lady Gaga". Căci nici măcar această cîntăreaţă nu este "născută astfel", adică aşa cum se prezintă pe scenă.

Citește alte articole despre: educație, satanism, vindecare, Lady Gaga

De la același autor

Ultimele din categorie