În copilărie, deasupra patului meu era atârnată o iconiţă a Sfântului Nicolae, Făcătorul de minuni. Aproximativ de la vârsta de doi ani până la cinci, de două ori pe lună, dimineaţa găseam sub pernă o bomboană. Nimeni dintre rudele mele nu mi-a pus vreodată bomboane, ci, dimpotrivă, ei credeau că eu le ascundeam sub pernă. Poate că este greu de crezut, însă eu le mâncam şi eram încredinţat că erau trimise de Dumnezeu şi de Sfântul Nicolae. Această minune mi-a întărit credinţa. Acum eu cred cu tărie în ajutorul Sfântului şi deseori mă rog lui. Iar Dumnezeu mă ajută întotdeauna.

(Noi minuni ale Sfântului Nicolae, traducere din limba rusă de Lucia Ciornea, Editura Sophia, București, 2004, p. 140)