Mâna dreaptă a Sfântului Ioan Botezătorul

Locuri de pelerinaj

Mâna dreaptă a Sfântului Ioan Botezătorul

    • Mâna dreaptă a Sfântului Ioan Botezătorul
      Parte din mâna dreaptă a Sfântului Ioan Botezătorul (antebraţul) de la Mănăstirea Dionisiu, Athos

      Parte din mâna dreaptă a Sfântului Ioan Botezătorul (antebraţul) de la Mănăstirea Dionisiu, Athos

    • Mâna dreaptă a Sfântului Ioan Botezătorul
      Parte din mâna dreaptă a Sfântului Ioan Botezătorul (palma) de la Mănăstirea Cetinje din Muntenegru

      Parte din mâna dreaptă a Sfântului Ioan Botezătorul (palma) de la Mănăstirea Cetinje din Muntenegru

În fiecare an pe 7 ianuarie, Biserica Ortodoxă prăznuieşte atât Soborul Sfântului Ioan Botezătorul, cât şi aducerea mâinii sale drepte, din Antiohia la Constantinopol.

Potrivit tradiţiei, trupul Sfântului Ioan Botezătorul a fost îngropat în cetatea Sevastia din Samaria. Sfântul Evanghelistul Luca, care a mers să-L propovăduiască pe Hristos în diferite localităţi, a ajuns şi în Sevastia, unde a primit mâna dreaptă a Sfântului Ioan Înaintemergătorul cu care L-a botezat Mântuitorul. Evanghelistul Luca a dus cinstita mână în Antiohia, orașul său natal.

Sfântul Nicolae Velimirovici, în Proloagele sale, scrie: „Se spune că în fiecare an la această sărbătoare a Sfântului, episcopul aducea şi mâna Sfântului Ioan înaintea poporului. Uneori mâna apărea cu degetele desfăcute, iar alteori strânse. În primul caz se arăta că anul va fi plin de roade, iar în al doilea că va fi lipsă de roade şi foamete”.

Mutarea cinstitei mâini la Constantinopol

Secole mai târziu, când musulmanii au cucerit Antiohia, un diacon cu numele Iov a dus cinstita mână a Înaintemergătorului de la Antiohia la Calcedon din ordinul împăratului. De acolo, în ajunul Bobotezei anului 956, a fost mutată la Constantinopol și aşezată în palatul împăratului.

Din viețile sfinților aflăm că în anul 1263, în timpul cuceririi Constantinopolului de către cruciați, împăratul Balduin I a dat un os de la încheietura mâinii Sfântului Ioan Botezătorul lui Ottonus de Cichon, care, la rândul său, l-a dat unei mănăstiri cisterciene din Franţa.

Mâna dreaptă a continuat să fie păstrată în Constantinopol, până la căderea sub turci în 1453, când toate sfintele odoare au fost adunate şi depozitate în trezoreria Imperiului Otoman.

Rodos, Malta, Rusia, Muntenegru

După o mărturie a lui Wilhelm Gaorsan Gallo, vice-cancelar al Rodosului, în anul 1484 o parte din mâna dreaptă (palma) a Înaintemergătorului a fost dată Cavalerilor Ordinului Sfântul Ioan din Rodos de către fiul sultanului Baiazid. În anul 1522, în urma asediului sultanulului Suleiman Magnificul asupra insulei Rodos, cavalerii au capitulat retrăgându-se în Malta cu tot cu sfintele moaşte ale Sfântului Ioan Botezătorul. În anul 1798, Napoleon a cucerit Malta și i-a alungat pe cavaleri permițându-le să ia cu ei icoana și alte odoare sfinte.

În anul următor, țarul rus Pavel I (1796-1801) a devenit Mare Maestru al Ordinului, și a primit spre păstrare Icoana Maicii Domnului din Philermos, mâna Sfântului Ioan Botezătorul și o părticică din lemnul Sfintei Cruci. După moartea țarului Pavel în 1801, aceste sfinte odoare au fost mutate în Palatul de Iarnă de la Sankt Petersburg.

În 1917, odoarele a fost duse de mama ultimului ţar, ţarina Maria Fiodorovna în Estonia, Germania şi în cele din urmă Danemarca. Înainte de a muri, ea a dăruit cinstitele odoare Arhiepiscopului Antonie, conducătorul Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora, care, în anul 1932, le-a dăruit regelui Alexandru I al Iugoslaviei în semn de recunoştinţă pentru ajutorul acordat de sârbi refugiaţilor ruşi.

În 1941, datorită amenințării invaziei naziste, odoarele au fost mutate la Mănăstirea Ostrog din Muntenegru, unde au rămas tăinuite până în anul 1996, când au fost redescoperite şi mutate în biserica mănăstirii Cetinje din Muntenegru.

Mănăstirea Dionisiu – Athos

O altă parte din mâna dreaptă (antebraţul) a Sfântului Ioan Botezătorul se află la Mănăstirea Dionisiu din Muntele Athos din primii ani ai secolului al XIX-lea.

În 1778, sultanul Abdul Hamit a dat poruncă să se topească toate vasele de aur şi de argint pentru a le vinde, deoarece ducea lipsă de bani. Slujind acestui lucru, zaraful Petoakis a vândut racla şi a păstrat pentru sine mâna Sfântului.

În cele din urmă Sfintele Moaşte au ajuns la Ioan Francopoulos – consilierul Prusiei la Constantinopol – care, cu mijlocirile Înaintemergătorului, la 6 august 1800 aduce cinstita mână la mănăstirea Dionisiu.

În timpul Patriarhului Calinic al Constantinopolului, pe 10 martie 1802, Sfintele Moaşte sunt dăruite oficial mănăstirii. De atunci, în Duminica a IV-a a Postului Mare – ziua de prăznuire a venirii Sfintelor Moaşte – părinţii dionisiaţi săvârşesc priveghere de toată noaptea