http://www.doxologia.ro/video/interviuri/pr-teofil-paraian/parintele-teofil-paraian-lumina-din-suflet-3

00:19 - Î: Preacuvioase părinte, spuneţi-ne cum ar trebui să fie un călugăr pentru ceilalţi călugări sau pentru omul de rând, pentru mirean, cum ar trebui să fie călugărul pentru stareţul de la mănăstirea unde vieţuieşte sau pentru episcopul locului?

R: Mai întâi de toate, un călugăr trebuie să fie călugăr. Adică, înainte de a fi călugăr, el este om, pe fondul uman se face călugărul, de aceea cred că sunt atâtea feluri de călugări câte feluri de oameni se fac călugări. Adică nu poţi nega antecedentele vieţii tale de om, nu poţi să fii creştin; întâi de toate eşti om, după aceea eşti creştin şi după aceea călugăr. Trebuie să ai convingeri religioase şi, dacă ai convingeri religioase, ştii ce ai de făcut. Eu, când m-am făcut călugăr, am primit o scrisoare de la un prieten - Dumnezeu să-l odihnească! -, era pe atunci preot, am fost colegi la Teologie, un băiat foarte cumsecade şi care m-a ajutat mult, părintele Lazăr Maghet. Mi-a scris aşa: „Îţi doresc să nu ajungi nici prea mult, nici prea curând un călugăr tip“. Adică să nu mă tipizez, să nu mă gândesc că, uite, călugărul trebuie să facă aşa şi, dacă nu face aşa, nu e călugăr. Călugăr trebuie să fii pe baza convingerilor religioase. Aici, la mănăstire, părintele Arsenie Boca, cât timp a stat aici, a scris o carte care, după aceea, în 1995, a fost publicată. De fapt, el n-a scris o carte, ci şi-a făcut nişte note, nu ştiu dacă s-a gândit el că vor fi publicate vreodată, dar au apărut într-o carte, e vorba de „Cărarea împărăţiei“. În această carte, părintele scrie că cea mai lungă cale este cea care duce de la urechi la inimă, deci de la informaţie la convingere. Mie mi-a plăcut foarte mult lucrul acesta şi m-am gândit totdeauna că un călugăr trebuie să fie un om de convingeri religioase, dar nu numai de cunoştinţe religioase, şi să nu fie un om care urmăreşte ceva prin călugărie sau altceva prin călugărie decât desăvârşirea personală. Adică să devină ceea ce poate deveni un creştin, chiar dacă nu e călugăr, şi să fie cu insistenţă pentru viaţa călugărească şi pentru rezultatele unei vieţi călugăreşti.

03:14 N-am ştiut eu prea multe despre călugărie înainte de a fi călugăr. A fost aici, o dată, la noi, la mănăstire, episcopul Nicolae Popovici şi ne-a vorbit în biserică. Nu mai ştiu ce ne-a spus, am reţinut doar că a afirmat: „Mulţi dintre cei care se fac călugări nu ştiu ce fac când se fac călugări“. E un lucru pe care l-am reţinut de atunci, l-am avut în vedere tot timpul, raportat la mine şi raportat la alţii, pe câţi i-am cunoscut. Şi am ajuns la concluzia că sunt foarte mulţi oameni care, chiar dacă rămân în limitele vieţii călugăreşti, aşa, formal, în realitate nu sunt câştigaţi pentru Dumnezeu. Şi, de fapt, ăştia fac probleme şi stareţului, şi episcopului, şi celorlalţi vieţuitori şi, mai ales, oameni de felul acesta se prezintă ca reprezentanţi ai vieţii călugăreşti. Or, în realitate, un călugăr care se afirmă nu mai e călugăr, un călugăr trebuie să-şi trăiască viaţa în anonimat. Ştim din Pateric, de pildă, că Sfântul Pamvo trei ani s-a rugat la Dumnezeu să îl acopere de cunoştinţa oamenilor. Deci, o călugărie cu faţa către oameni, ca să te afirmi, este o călugărie nulă.

05:15 - Î: În mănăstire, disciplina trebuie să fie punctul forte?

R: Da. Ar fi foarte bine ca oricare călugăr să fie disciplinat. Eu mă mai gândesc la ceva, şi anume mă gândesc la faptul că mulţi dintre călugări trăiesc într-un sistem, nu trăiesc în miezul unor realităţi. Deci, eu, dacă m-am făcut călugăr şi sunt un călugăr de sistem, de pravilă, îmi fac pravila, mă duc la biserică, să fiu acolo ş.a.m.d., nu e destul. Ci un călugăr trebuie să fie în realităţile vieţii călugăreşti. Bineînţeles că nu se poate călugăr nedisciplinat. Un călugăr nedisciplinat nu-i călugăr, e un om nedisciplinat care trăieşte în mănăstire, un om care nu se raportează la autoritatea bisericească nu e în rosturile călugăriei. Aşa că disciplina este o chestiune esenţială. Numai că nu trebuie să rămânem numai la disciplină, ci, trebuie, în acelaşi timp, să fim convinşi de ceea ce facem. De exemplu, eram la Cluj, şi era un călugăr din Basarabia, care a spus: „Binecuvântaţi să vă ţinem rasa!“. Vă spun drept că mi s-a părut foarte curios, adică de ce trebuie să-l binecuvântez să-mi ţină rasa? Păi ţine-o şi fără binecuvântare!

06:50 - Î: Preacuvioase, spuneţi-ne, Rugăciunea