“Şi a doua zi, foarte de dimineaţă, sculându-Se, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu şi Se ruga acolo. Şi a mers după El Simon şi cei ce erau cu...
|
Vineri, 25 Mai, 2012
|
Iaşi:
Cer înnorat, 20°C
Ediţia de Moldova a „Ziarului Lumina“, în parteneriat cu portalul Doxologia, continuă astăzi campania „Bisericile de lemn ale Moldovei“, oferindu-vă un interviu cu Vasile Munteanu, directorul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Iaşi, despre situaţia actuală a acestor monumente de arhitectură din zona Iaşilor şi despre modul în care ar putea fi conservate şi restaurate.
Câte biserici de lemn mai există azi în judeţul Iaşi?
Noi avem înscrise în lista monumentelor istorice 35 de biserici din lemn, aşadar protejate prin lege şi aflate mereu în atenţia noastră. Legea le protejează în sensul că nu pot fi făcute lucrări neautorizate şi neavizate de către specialiştii în domeniu, care să ducă la schimbarea configuraţiei monumentului sau la deprecierea istorică a acestuia. Din păcate, fiind construite din lemn, un material perisabil, au avut loc multe intervenţii de-a lungul timpului, dictate de diverse împrejurări, făcute, de regulă, cu meseriaşi din sat. Şi fiecare epocă şi-a pus, într-un fel sau altul, amprenta asupra bisericii, dar, în felul acesta, putem observa şi o evoluţie a lucrului în lemn, dacă vrem să luăm şi partea bună. Multe intervenţii au fost făcute după moda locului, după experienţa locului. Ideea de la care pornim este că cele mai multe dintre aceste biserici au fost construite de meşteri ţărani, pentru că ele poartă amprenta artei populare a lemnului, atât prin modelul de construcţie şi de îmbinare a lemnului, cât şi prin expresiile artistice şi culturale pe care le întâlnim de multe ori.
Aparent, bisericile de lemn din zona Iaşilor, fiind o zonă de podiş, nu sunt la fel de spectaculoase ca cele maramureşene sau cele din nordul Moldovei. Spun doar aparent, pentru că în această zonă s-a extins o modă care nu mai lasă privitorul să se bucure de forma iniţială şi de toată splendoarea monumentului, multe fiind acoperite cu scânduri. Un lucru care s-a dovedit util din punctul de vedere al conservării, pentru că în felul acesta grinzile din lemn de stejar au fost protejate. În momentul în care se va ajunge la fiecare dintre biserici şi se va face o restaurare completă, dublată şi de un program de conservare continuă a monumentelor, vom putea dezveli această „cămaşă“ care le-a protejat atâta timp şi vom putea avea o altă imagine asupra acestor bisericuţe, aşa cum avem în momentul de faţă la Mirosloveşti, la Păuşeşti sau la Stolniceni Prăjescu.
Cele 35 de biserici constituie inventarul complet al bisericilor de lemn din judeţul Iaşi?
Nu. Acestea sunt doar cele care sunt înscrise pe lista monumentelor istorice. Această listă nu este produsul cuiva într-un anumit moment, ci ea s-a completat pe parcursul mai multor decenii. Dacă ar fi să avem o privire largă asupra tuturor edificiilor de acest gen, am vedea o stare de conservare diferită, pentru că unele dintre ele aproape că nu-şi mai merită statutul de monument istoric, din cauza transformărilor ample pe care le-au suferit. Uneori, ele figurează ca biserici de lemn, dar nu mai au nici măcar o structură sumară din lemn, pentru că inclusiv pereţii au fost, pe rând, înlocuiţi. Asta s-a întâmplat, repet, pe parcursul mai multor decenii, când legea de protecţie a monumentelor funcţiona cum funcţiona, iar în ceea ce priveşte lăcaşurile de cult, nimeni nu putea să aibă o poziţie fermă, mai ales în perioada comunistă, când fiecare îşi primenea biserica aşa cum putea, fără aportul autorităţilor şi cu mare discreţie.
Mai există în prezent, în judeţul Iaşi, alte biserici de lemn care să poată fi clasate ca monumente istorice?
În momentul de faţă nu mai avem astfel de biserici. Din 1990 şi până în 2001, când s-a dat Legea monumentelor istorice, s-au putut face tot felul de samavolnicii asupra patrimoniului. Din 2001, Ministerul Culturii şi direcţiile de specialitate nu mai pot clasa tot felul de monumente, ci doar pe cele aflate în proprietatea statului sau a cultelor religioase. Aşadar, atenţia noastră a fost îndreptată cu precădere asupra acestor categorii de monumente.
Parteneriatele între parohii şi primării, o soluţie pentru salvarea bisericuţelor din lemn
Multe dintre bisericile acestea au suferit tot felul de transformări, au fost conservate necorespunzător. Nu sunt ele protejate, fiind monumente istorice, se poate interveni oricum?
Ba da, dar legea din 2001 aşa le-a apucat: unele erau într-o stare precară, unele vopsite după pigmenţii pe care i-a avut la îndemână un donator sau altul, mobilate în fel şi chip, după puterile satului. Iar protecţia nu înseamnă neapărat intervenţie financiară din partea Ministerului Culturii, de exemplu. Doar în condiţii speciale şi numai în cazul monumentelor de mare importanţă şi care nu mai pot fi susţinute doar de comunitate avem şi o intervenţie a Ministerului Culturii, dar în momentul de faţă avem şi nişte priorităţi, iar ele se îndreaptă înspre Catedrala mitropolitană, înspre Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi“, înspre Biserica Nicoriţă, înspre Mănăstirea Bârnova, înspre Mănăstirea Frumoasa, Biserica Aroneanu, Biserica Scânteia. Mă refer doar la câteva finanţări pe care Ministerul Culturii le are în momentul de faţă la biserici
Află cum poți prelua titlurile din Doxologia|
Recomandă Doxologia
|
|
Facebook:
|
|
Google+:
|
|
Contribuie la acest articol
|
|
| Trimite corecții | Informații suplimentare |
| Recomandă link | Trimite fotografie/video |
| Contact | Adaugă un comentariu |
