„Într-o mănăstire de maici, duhovnicul este împăciuitor”

Interviu

„Într-o mănăstire de maici, duhovnicul este împăciuitor”

    • „Într-o mănăstire de maici, duhovnicul este împăciuitor”
      Obștea Mănăstirii Războieni din județul Neamț / Foto: Maria Burlă

      Obștea Mănăstirii Războieni din județul Neamț / Foto: Maria Burlă

    • „Într-o mănăstire de maici, duhovnicul este împăciuitor”
      Ieromonahul Daniel Macovei / Foto: Ștefan Cojocariu

      Ieromonahul Daniel Macovei / Foto: Ștefan Cojocariu

    • „Într-o mănăstire de maici, duhovnicul este împăciuitor”
      Foto: Maria Burlă

      Foto: Maria Burlă

    • „Într-o mănăstire de maici, duhovnicul este împăciuitor”
      Foto: Ștefan Cojocariu

      Foto: Ștefan Cojocariu

    • „Într-o mănăstire de maici, duhovnicul este împăciuitor”
      Foto: Ștefan Cojocariu

      Foto: Ștefan Cojocariu

    • „Într-o mănăstire de maici, duhovnicul este împăciuitor”
      Foto: Ștefan Cojocariu

      Foto: Ștefan Cojocariu

Ca duhovnic într-o mănăstire de maici, cel mai mare lucru este să poți împăca pe fiecare. Căci pacea, cum spunea Părintele Arsenie Papacioc, e mai mare decât dreptatea de patru ori. Despre necesitatea şi însemnătatea răbdării, despre cum se creează şi se menţine unitatea într-o obşte şi unde se opresc îndatoririle preotului duhovnic ne-a vorbit Părintele Daniel Macovei, duhovnicul monahiilor de la Mănăstirea Războieni din judeţul Neamţ.

Ce presupune să fii preot slujitor și duhovnic la o mănăstire de maici?

Îți trebuie multă răbdare. Aceasta este ceea ce vrea Dumnezeu de la noi: Prin răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre (Luca 21, 19). Răbdarea este un lucru dumnezeiesc. Şi Hristos a avut răbdare, multă dragoste, multă smerenie, ca să ne răscumpere pe noi. Așa și preotul de la mănăstire, e necesar să aibă răbdare multă. Apoi trebuie să-şi iubească obștea şi mănăstirea. Dacă ții la obște, treci peste toate. Chiar dacă mai sunt greutăţi, încrederea şi nădejdea în Dumnezeu rămân mereu în adâncul sufletului meu. Noi trebuie să luăm lumea așa cum este ea, nu s-o facem după chipul și asemănarea noastră. Dacă atunci când te supără cumva, cineva, ai tendinţa de a-ţi pune bagajul în spate ca melcul și de a pleca în altă parte, gândind că acolo va fi mai bine, te înşeli. Ispite sunt peste tot. Nu există loc și spațiu în care vrăjmașul să nu te atace.

„De patru ori este mai mare pacea decât dreptatea”

Într-o mănăstire, cel mai mare lucru este să poți împăca pe fiecare. Iar duhovnicul este un împăciuitor. Căci pacea, cum spunea Părintele Arsenie Papacioc, e mai mare decât dreptatea de patru ori. Chiar dacă mai ai și dreptate, taci și-ți vezi de treaba ta.

Într-o mănăstire de maici, ca preot, nu trebuie să te implici în problemele lor, pentru că sunt anumite lucruri care nu te privesc. Mie îmi aparțin biserica, slujba, predica, toate celelalte, dar dacă văd aspecte legate de administrație, de gospodărie – nu mă amestec. Dacă sunt solicitat, bineînțeles că le ajut.

Ce rol are preotul duhovnic în păstrarea unității unei obști de maici?

Unitatea într-o obşte este un lucru foarte important. În primul rând, ea trebuie făcută și păstrată de un singur duhovnic. Așa e și într-o familie, dacă un membru se spovedește la un duhovnic, iar altul la alt duhovnic. Este ca atunci când vrei să construiești o masă și unul face partea de deasupra, iar altul face picioarele. Intenția amândurora este bună, dar să știi că atunci când o s-o îmbine, n-o să se potrivească.

Dacă face unul singur masa aceasta, el o va mai ajusta de ici, de colo și sigur va ieși ceva frumos la sfârșit. Duhovnicia e arta artelor și știința științelor, așa cum spunea Sfântul Ioan Gură de Aur. Eu nu mă consider duhovnic, ci ca un frate mai mare al lor. Este bine să se spovedească toată lumea în mănăstire. În felul acesta păstrezi unitatea unei obşti.