Evanghelia despre iubirea vrăjmașilor – Comentarii Patristice

Comentarii patristice

Evanghelia despre iubirea vrăjmașilor – Comentarii Patristice

    • Evanghelia despre iubirea vrăjmașilor – Comentarii Patristice
      Evanghelia despre iubirea vrăjmașilor – Comentarii Patristice

      Evanghelia despre iubirea vrăjmașilor – Comentarii Patristice

Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi.

Duminica a 19-a după Rusalii (Predica de pe munte - Iubirea vrăjmașilor) (Ev. Luca 6, 31-36)

 

(Lc. 6, 32) Şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei

Ni se interzice atât să iubim acea lume și, dacă înțelegem bine, ni se poruncește și să o iubim. Bineînțeles, ni se interzice atunci când ni se spune: Nu iubiți lumea (1 Ioan 2,15). Dar ni se poruncește să o facem atunci când ni se spune: Iubiți pe vrăjmașii voștri. Ei sunt lumea, care ne urăște. Astfel, ni se interzice să iubim în ea ce și ea iubește, și ni se poruncește să iubim în ea ceea ce lumea urăște și anume lucrarea lui Dumnezeu și alinările bunătății Sale. Ni se interzice să iubim slăbiciunile sale și ni se poruncește să iubim natura sa. Lumea își iubește slăbiciunile și își urăște natura. Astfel, iubiți-o și urâți-o pe drept, deși ea se iubește și se urăște singură.

(Fericitul Augustin,Tratat la Evanghelia lui Ioan 87, 4, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Lc. 6, 35) Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi.

Să-ți iubești prietenii este obiceiul tuturor oamenilor, dar să îți iubești dușmanii se obișnuiește doar la creștini.

(Tertulian, Scapula 1, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Lc. 6, 35) Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi.

Iubirea este poruncită atunci când ni se spune: Iubiți pe vrăjmașii voștri, pentru a se împlini ceea ce s-a spus înainte de împlinirea Bisericii: El m-a dus în casa de ospăţ şi sus, drept steag, era iubirea (Cântarea 2, 4). Căci iubirea este înălțată atunci când sunt formate normele sale. Astfel, vedeți cum s-a format din înălțimi și a dat Legea sub binecuvântarea Evangheliei. Legea poruncește răzbunarea pedepsei (Ieș. 21, 23-36). Evanghelia dă iubire pentru răutate, bunătate pentru ură, rugăciune pentru blestem, ajutor pentru prigoană, răbdare pentru foamete și harul răsplatei. Cât este de bun atletul care nu s-a vătămat!

(Sfântul Ambrozie al Milanului,Tâlcuire la Evanghelia după Luca 5, 73, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Lc. 6, 35) Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi.

Ceea ce a transmis Hristos prin învățătura Sa, a dovedit și prin fapte. Într-adevăr, atunci când S-a aflat pe cruce, a spus despre cei care îl prigoneau și defăimau: Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac, ca astfel să se roage pentru ei, deși ar fi putut să îi ierte chiar El.

(Sfântul Ambrozie al Milanului, Rugăciunea lui Iov și David 2.2.6, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Lc. 6, 29) Celui ce te loveşte peste obraz, întoarce-i şi pe celălalt; pe cel ce-ţi ia haina, nu-l împiedica să-ţi ia şi cămaşa;

Bunurile vremelnice trebuie să fie disprețuite, în favoarea celor veșnice, precum cele din stânga trebuie să fie disprețuite pentru cele din dreapta. Aceasta a fost întotdeauna dorința Sfinților Mucenici. Este căutată o răzbunare finală dreaptă, adică Judecata de apoi, numai atunci când nu mai există urmă de dreptate. Dar acum, trebuie să ne îngrijim, mai mult ca orice, să nu ne pierdem răbdarea în dorința de a ne face dreptate, căci răbdarea este mai de preț decât orice ne-ar putea lua un vrășmaș împotriva voinței noastre.

(Fericitul Augustin, Scrisoarea 31, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Lc. 6, 30) Oricui îţi cere, dă-i; şi de la cel care ia lucrurile tale, nu cere înapoi.

Când un om câștigă dreptatea prin milostenie, este încununat, nu cu o cunună dată sub legea celor drepți, ci cu cea a celor învățați din Evanghelie. Legea cea veche mai spune că oamenii trebuie să dăruiască săracului din averea sa și să-l îmbrace pe cel fără haine și să îl iubească pe aproapele său ca pe sine însuși. Interzice nedreptatea și minciuna. Însă, în perfecțiunea poruncilor evanghelice, se spun următoarele: Oricui îţi cere, dă-i; şi de la cel care ia lucrurile tale, nu cere înapoi. Și mai mult decât atât, oamenii nu trebuie doar să îndure cu bucurie nedreptatea de a fi lipsit de bunurile sale și de restul lucrurilor vremelnice, ci să își dea și viața pentru aproapele său. Acesta este omul milostiv.

(Isaac de Ninive, Omilia ascetice 4, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Lc. 6, 31) Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea;

Ochi pentru ochieste perfecțiunea dreptății. Celui ce te loveşte peste obraz, întoarce-i şi pe celălalt este desăvârșirea harului. Deși ambele au continuu criteriile lor, ne-au fost propuse prin cele două Testamente. Primul Testament spunea să se sacrifice animale ca pedeapsă, căci dreptatea nu îngăduia ca unul să moară în locul altuia. Al doilea Testament s-a scris cu sângele unui Om, care prin harul Său S-a dăruit pe Sine în numele nostru (vezi și Evr. 9, 11-14). Astfel, unul a fost începutul, iar celălalt continuarea. Cel în care stă sfârșitul și începutul este fără greșeală. Pentru cei care nu au înțeles, începutul și sfârșitul sunt separate unul de celălalt. Atunci când le observăm, însă, sunt un tot unitar.

Astfel, acest principiu de ochi pentru ochi (Ieș. 21, 24; Lev. 24, 20) s-a schimbat. Dacă năzuiești spre perfecțiune, dacă cineva te lovește, întoarce celălalt (obraz).

(Sfântul Efrem Sirul, Comentariu la Diatesaronul lui Tațian 6, IIB-12, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Lc. 6, 35) Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi.

Cum ne vom iubi vrășmașii și ne vom ruga pentru cei care ne urăsc și ne fac necazuri? (Mt. 5, 44). Vedem ce s-a întâmplat în pilda lui Ștefan. În timp ce era omorât cu pietre de către evrei, nu a cerut răzbunare, ci iertare pentru aceștia, zicând: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! (Fapte 8, 58-60). Astfel, a trebuit ca primul mucenic pentru Hristos, care precedând prin moartea sa glorioasă pe mucenicii ce aveau să vină, să nu fi fost numai un propovăduitor al patimilor lui Hristos, ci și un următor al blândeții Sale îndelung-răbdătoare.

(Sfântul Ciprian, Dumnezeul răbdării 16, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Lc. 6, 34) Şi dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai.

Daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb. Ce mulţumire puteţi avea, se spune, dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi. Observați puterea acestor vorbe și veți îndrăgi bunătatea Dătătorului de lege. Atunci când vrem să dăm ceva unui sărac în numele Domnului, este un dar și un împrumut în același timp. Este un dar pentru că nu nădăjduim nimic în schimb, dar un împrumut pentru că Domnul plătește în locul aceluia, căci primind El mărunțișuri prin persoana săracului, va da în schimb daruri minunate.

(Sfântul Vasile cel Mare, Omilie la Psalmul 14, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Lc. 6, 36) Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv.

Urmele chipului dumnezeiesc sunt recunoscute limpede nu prin asemănarea trupului, care este fără stricăciune, ci prin înțelepciunea sufletului. Vedem întruchiparea divină prin dreptatea, stăpânirea, curajul, înțelepciunea și prin toate virtuțile care sunt prezente întru Dumnezeu. Acestea se pot găsi și la oameni, prin efort și imitare a dumnezeirii, și, precum spune Domnul în Evanghelie: Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv. Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este (Mt 5, 48).

(Origen, Despre începuturi 4, 10, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Lc. 6, 36) Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv.

Înrudită îndeaproape, ca să spun așa, cu virtuțile pe care le-am înșiruit mai sus este mila, despre care vorbește Hristos în continuare. Întrucât este un lucru uimitor și bineplăcut lui Dumnezeu și cel mai potrivit sufletelor evlavioase. Destul este doar să vă întipăresc în minte că milostenia este o însușire a naturii divine: fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv.

(Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Luca, Omilia 29, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Lc. 6, 36) Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv.

Ne rugăm pentru voi ca să vă bucurați de mila lui Dumnezeu. Hristos ne-a învățat să ne rugăm pentru vrășmașii noștri, atunci când a zis: Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv. Putem vedea că Dumnezeu cel Atotputernic este bun și milostiv, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi (Mt. 5, 45). Și ne-a spus că pe toate le va judeca.

(Sfântul Iustin Martirul și filozoful, Dialog cu iudeul Trifon 96, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)