Cele șapte trepte ale postului

Catehism

Cele șapte trepte ale postului

    • Cele șapte trepte ale postului
      Foto: Oana Nechifor

      Foto: Oana Nechifor

Șapte sunt treptele postului, adică sunt șapte feluri de hrană pentru om:

a. Carnivorii, care mănâncă carne întotdeauna. Aceștia sunt în treapta cea mai de jos a postului, chiar dacă se înfrânează uneori de la mâncare. Ei nu pot spori niciodată în rugăciune.

b. Lacto-vegetarienii, care nu mănâncă niciodată carne, ci numai lapte, brânză, ouă și tot felul de legume fierte. Aceștia sunt în treapta a doua a postului, pe care o țin de obicei călugării din mănăstirile cu viață de obște și foarte rar mirenii.

c. Vegetarienii, care mănâncă numai zarzavaturi și legume fierte sau nefierte (crude). Rânduiala aceasta formează treapta a treia a postului și o țin călugării cei mai râvnitori din viețile de obște. De aici încolo încep treptele postului cele mai aspre pe care pășesc, de obicei, călugării sihaștri și pustnicii cei mai nevoitori.

d. Fructiferii, care mănâncă o dată pe zi pâine și fructe nefierte, fără a gusta vreodată altfel de hrană. Cine a ajuns la această treaptă a postului, acela poate stăpâni cu ușurință trupul și gândurile și poate spori repede pe calea rugăciunii.

e. Cerealierii formează treapta a cincea a postului. La aceastră treaptă ajung călugării, mai ales cei din sihăstrii și pustnicii, care mănâncă o dată pe zi numai pâine neagră de cereale și boabe muiate de grâu, porumb, mei, linte, bob, mazăre etc.

f. Hrana uscată este a șasea treaptă a postului călugăresc la care ajung, de obicei, pustnicii cei mai râvnitori. Cei care petrec în această aspră nevoință mănâncă numai pesmeți de pâine muiați în apă, cu sare sau puțin oțet, o dată pe zi și cu măsură. Așa se nevoiau sihaștrii de pe valea Nilului.

g. Hrana sau mana dumnezeiască este ultima și cea mai înaltă treaptă a postului călugăresc, la care ajung foarte puțini dintre asceți, după o îndelungată nevoință, întăriți fiind de darul Sfântului Duh. Aceștia se îndestulează numai cu Prea Curatele Taine, adică cu Trupul și Sângele lui Hristos, pe care le primesc o dată sau de două ori pe săptămână, fără a mai gusta ceva decât numai apă.

(Ieromonah Ioanichie BălanConvorbiri duhovnicești, Episcopia Romanului și Hușilor, vol I, 1984, pp. 338-339)

Citește despre: