Opera de binefacere, sprijinirea instituţiilor de interes social şi cultural a fost o preocupare constantă a Mitropolitului Visarion. La Cernăuţi, nevoile în acest sens erau foarte mari. De aceea cu multă chibzuinţă şi spirit gospodăresc a urmărit ajutorarea a cât mai multe obiective şi proiecte social-filantropice și culturale.

Palatul Cultural din Cernăuţi

Cea mai mare realizare a mitropolitului Visarion Puiu pe tărâm cultural o reprezintă iniţiativa sa de a ridica în Cernăuţi, un palat cultural după modelul marilor oraşe europene. Acest lucru era imperios necesar în Cernăuţi deoarece mozaicul de culturi şi etnii care s-au adunat în acest oraş, aşa după cum însuşi mitropolitul Visarion constata, au umbrit foarte mult cultura şi identitatea românească. Aliat constant al „Societăţii pentru cultura românilor din Bucovina”, Visarion Puiu a propus acesteia iniţierea unei ample mişcări de susţinere a iniţiativei sale de a construi un palat cultural.

Nici acest obiectiv nu a fost cu uşurinţă realizat. Dilemele au pornit chiar de la locul amplasării imobilului, un teren de aprox. 7000m în piaţa Vasile Alecsandri, aflat chiar în centrul capitalei bucovinene. Locul propus pentru amplasarea viitorului imobil era disputat de Societatea pentru cultura românilor din Bucovina şi Universitatea din Cernăuţi. Terenul aflat în litigiu a fost dăruit societăţii sus amintite de către ministrul Bucovinei, Iancu Flondor, în anul 1919, drept recunoştinţă pentru eforturile majore pe care aceasta le-a depus pentru păstrarea valorilor naţionale în Bucovina. Odată cu schimbarea guvernului, locul lui Flondor a fost luat de vestitul istoric, profesorul Ioan Nistor care a deposedat societatea de acest teren şi a trecut-o în proprietatea universităţii cernăuţene. Acest conflict nu era încă terminat deoarece Societatea pentru cultura românilor din Bucovina a contestat decizia ministrului Nistor la Curtea de Casaţie şi a redevenit proprietara terenului. În anul 1937, când mitropolitul Bucovinei luase iniţiativa ridicării edificiului cultural amintit, ministrul Bucovinei era reinvestit Ioan Nistor. Aşa că dilemele au reapărut. În aceste condiţii destul de incerte legate de proprietarul terenului cu pricina, Mitropolitul Visarion a jucat rolul de mediator între părţile aflate în conflict. După o abilă şi stăruitoare luptă de convingere, a reuşit aplanarea disensiunilor şi consensul pentru construirea palatului cultural. După demersurile necesare privind amplasamentul a avut loc licitaţia pentru proiectul viitoarei clădiri, câştigată de arhitectul bucureştean Horia Creangă. În ziua de 14 iulie 1937 mitropolitul Visarion a oficiat slujba de sfinţire a locului unde se va ridica monumentala construcţie, iar la data de 27 octombrie, acelaşi  inimos ierarh va semna „uricul” şi va pune piatra de temelie a viitorului edificiu cultural. Asistenţa a fost una impresionantă: Ministrul Industriei, Valer Pop, autorităţi locale, clerici, profesori, studenţi şi mulţime de credincioşi. Construcţia a durat până-n 1939, perioadă în care s-a cheltuit suma de 85.922.719 lei. El cuprindea: o sală de spectacole foarte mare, încăperi destinate funcţionării Societăţii pentru cultura românilor din Bucovina, un hotel cu 125 camere şi câteva spaţii comerciale. După terminarea edificiului Cernăuţiul s-a mai îmbogăţit cu un monument arhitectural deosebit de frumos. Astăzi clădirea arată total diferit. Nemaifiind îngrijită şi chiar suferind şi unele modificări, ea mai aminteşte doar parţial de cea originală. Doar câteva frontispicii şi decoraţiuni exterioare prezintă o umbră palidă a strălucirii celei dintru început. Un sfert din clădire este destinat acţiunilor cu caracter cultural, iar restul imobilului aparţine armatei.

Căminul de la Mănăstirea Putna

La Putna se impunea construirea unei clădiri destinate exclusiv cazării sutelor de pelerini care poposeau să se reculeagă în impresionanta biserică ştefaniană, dar şi la mormântul binecredinciosului Ştefan. De aceea Mitropolitul Visarion a hotărât construirea unui arhondaric încăpător numit pe atunci casă de odihnă. Această frumoasă clădire ce poate fi admirată şi astăzi fost construită după planurile arhitectului bucureştean Ilie Teodorescu. Arhondaricul era prevăzut cu dormitoare largi pentru cazarea grupurilor mai mari, apoi cu dormitoare individuale, iar la parter cu o trapeză impunătoare. Căminul a primit numele marelui istoric român Nicolae Iorga. Pentru ridicarea lui s-au cheltuit 2.838.000 lei. Actualmente, clădirea a revenit în proprietatea Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, după ce în perioada comunistă clădirea a fost stăpânită de autorităţile statului, iar ca un fapt îmbucurător mai amintim că la revenirea în proprietatea Bisericii ea a primit numele vrednicului ei ctitor.

Imobil de locuinţe pentru funcţionarii români din Cernăuţi

Aminteam mai înainte că românismul în Bucovina era în pericol. Germanii, evreii şi polonii dominau viaţa economică a oraşului, iar funcţionarii români erau adesea nevoiţi să părăsească oraşul din pricina chiriilor foarte mari pe care trebuiau să le plătească proprietarilor de imobile. Mitropolitul Visarion vine în sprijinul acestora prin iniţierea construirii unui imobil cu 50 de apartamente chiar în zona centrală a oraşului, destinat exclusiv funcţionarilor români