Ospitalitatea nu înseamnă numai a primi pe cineva la tine în casă sau a-i găsi un adăpost, ci înseamnă să-l primești în viața ta ca un mădular la Bisericii. Altfel zis, a practica filantropia, înseamnă mai ales să îi creezi celuilalt condiții pentru a se exprima liber, să-i oferi șansa de a se afirma ca și persoană, să îl ajuți să se schimbe lăuntric sau, și mai mult, să-i dai lui Hristos această posibilitate de a-l schimba, de a face din el o făptură nouă. Aceasta înseamnă ospitalitatea din Biserică, ca fiecare să-i împărtășească celuilalt din darurile sale, iar darurile sunt roadele Duhului Sfânt; dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, credinţa, blândeţea. Astfel ospitalitatea devine o mișcare în care fiecare se revelează și se confirmă în existența sa de chip al lui Dumnezeu.