Doamna profesor Carmen Bulzan a reușit un sensibil exercițiu de admirație. La încheietura dintre mirare și admirare cu Mitropolitul Bartolomeu n-aveai alt mod de a fi decât dinamic, activ, creator. Poate de aici i se năștea discursul admirabil de la amvon, deloc ușor de înghițit de producătorii limbii de lemn ori din prefabricate, un soi de explozie filologică în spațiu sacru. Așa cred că a gândit și autoarea-coordonatoarea acestui întreit semn de carte: Bucură-te cântec viu. Antologie de poezie religioasă (Ed. KULT, Drobeta-Turnu Severin, 2021, Colecția Pro Carmine, 403 pg.), Omul încuvântat (Ed. KULT, Drobeta-Turnu Severin, 2021, 82 pg) și Învierea din anamneze. Bartolomeu Valeriu Anania. Interviuri și mărturii (Ed. KULT, Drobeta-Turnu Severin, 2021, 186 pg.).

Suntem dinaintea unui întreit-sărut de mână dăruit omului ajuns, prin voia lui Dumnezeu, din Glăvile în Raiul limbii române și, mai sus, nădăjduim, în Raiul Împărăției. Nu exagerez prin nimic când spun că avem la îndemână trei prescuri de carte, inteligent alcătuite și inteligent articulate în jurul personalității – dificil de admis uneori în ardere sa – omului-poet Valeriu care supraviețuiește în taina omului-altar Bartolomeu, Mitropolitul. Antologia, bunăoară, ne oferă un scurt tratata de lectură prin care să ne așezăm în aria de poezie a lui Valeriu Anania. Înșir invitații la cina-poem românesc: Dosoftei (Dimitrie Barilă), Ioan Heliade Rădulescu, Andrei Mureșanu, Vasile Alecsandri, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Carmen Sylva, Mihai Eminescu, Alexandru Macedonski, Alexandru Vlahuță, Duiliu Zamfirescu, George Coșbuc, Elena Văcărescu, Iulia Hașdeu, Nicolae Iorga, Dumitru Nanu, Ștefan-Octavian Iosif, Mihai Codreanu, Tudor Arghezi, Octavian Goga, Ion Minulescu, Corneliu Moldovanu, Vasile Voiculescu, Vasile Militaru, Nichifor Crainic, Aron Cotruș, Ion Pillat, Lucian Blaga, Ion Barbu, Radu Gyr, Ioan Iacob Hozevitul, Traian Dorz, Magda Isanos, Valeriu Gafencu, Nichita Stănescu, Grigore Vieru, Ioan Alexandru, Adrian Păunescu, Daniel-Ilie Turcea și, desigur, Bartolomeu Valeriu Anania (pp. 345-365). Referințele critice asupra operei poetului – Tudor Arghezi, Nicolae Carandino, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Ioan Alexandru, Liviu Petrescu, Nicoleta Pălimaru, Aurel Sasu, (pp. 367- 376) – sunt dublate de poezii de ieri și de azi cu unic destinatar: Bartolomeu Valeriu Anania- Vasile Voiculescu, Ioan St. Lazăr, Nidi Ioanid, Gheorghe Călinescu, Christian W. Schenk, Carmen Peregrina, Ioachim Giosanu, Sever Negrescu, Vasile Derunc și Nicoleta Pălimaru, (pp. 377- 388). Un soi de pomelnic cu apă vie, care, răsădit în carte, te învață conjugările Învierii.

Al doilea volum este o restaurare documentată a „neamului Anania”, descălecători din Ardeal în miezul insolitei Oltenii universale. Nu e vorba doar despre descendența de trup a omului, ci și despre geneza de duh a povestașului neîntrecut care ne-a bucurat citirile și luminat nopțile de cuprindere a literelor sale fosforescente de Har. E un volum-metaforă construit în jurul arborelui genealogic înflorit în copacul de Pâine și viața prin care rădăcinile au trecut euharistic în rădăcină.

Cel de-al treilea volum, Învierea din Anamneze (...), cuprinde o serie de voci, de glasuri ale aducerii aminte. Oferă Interviuri Laurian Anania (Omul!, pp. 21-23), Dumitru Popa (Parcă nu trăiam pe pământ.., pp.25-32), Iustin Duicu (Am reușit cu forțe proprii.., pp. 33-35), Elena Viezure (Unchiu’, pp. 36- 38), Olivia Iana (Ne simțim animați și totodată plini de responsabilitate, pp. 39-40), Maria Catană (Cel mai mare regret din viața mea, pp. 41-49), Ioan St. Lazăr (Un bastion al autenticității spiritului românesc creștin, pp. 51-60), Pamfilia Solcan („Bunicul” din inima mea, pp. 61-73). Partea aceasta de carte se deschide fericit cu Cuvânt către cititor al PS Macarie Drăgoi, 5 ani secretarul de Cabinet al Mitropolitului și textul Non omnis moriar  semnat de Carmen Bulzan (pp. 13-17), spiritul viu al acestei învieri de mărturii. A doua parte a volumului – Mărturii – cuprinde gândurile-martor ale IPS Ioachim Giosanu (Anamneză. Un crâmpei din viața unui om insubstituibil,  Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, pp. 75- 80), PS Timotei Aioanei (Amintiri de negrăit. Mitropolitul Bartolomeu și iubirea care nu piere, pp. 81-95), Andrei Coroian (Mitropolitul Bartolomeu: părinte, frate, prieten..., pp. 96-109), Ioan Bude (Mitropolitul Bartolomeu- Valeriu Anania, un luminat dascăl pentru știința citirii și trăirii cu folos a Sfintei Scripturi, pp. 110-122), Ștefan Iloaie (Lecțiile Mitropolitului Bartolomeu al Clujului, pp. 123-131), Constantin-Valer Necula (Mitropolitul Bartolomeu care continuă să scrie..., pp. 132- 139), Maxim (Iuliu-Marius) Morariu (Gânduri-rânduri despre un colos al literaturii și al vieții bisericești contemporane, pp. 140-146), Dorin Sas („Măria Sa, Bartolomeu!”, pp. 147- 152), Iosefina Giosanu (Legăturile IPS Mitropolit Bartolomeu Anania cu Mănăstirea Văratic, pp. 153-156) și Grigorie Ilisei (Întâmplări și aduceri aminte, pp. 157-164). Un epi-logos la un pentalog semnat de Valeriu Anania ne aduce aminte de tonifiantul vers prin care vocea lui Bartolomeu Mitropolitul s-a așezat în inima noastră, a cititorilor-ascultători de omilie. O Anexă ne prezintă fotografii surprinse la Mănăstirea Văratic și Piatra Fântânele (pp. 167-185).

Trei cărți, trei săruturi ale cumințeniei amintirii pe Dreapta Poetului-Arhiereu.

Sursa: tribuna.ro