Apoi se va ridica, va veni la tatăl său și-i va mărturisi: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta; Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul dintre argaţii tăi.

Când se va mărturisi astfel, se va fi aflat vrednic de mai mult decât ceea ce a cerut. Tatăl nu-l primește nici ca pe unul dintre argații săi, nici nu se comportă cu el precum cu un străin. Nu, ci-i dă sărutare precum unui fiu. Îl primește ca pe unul ce a murit și a înviat. Îl învrednicește de ospățul divin și-i dă scumpul veșmânt pe care îl purta odată.

Acum se aud cântece și veselie în casa Tatălui. Ce s-a petrecut este rodul harului părintesc și a bunătății iubitoare. Nu numai că aduce înapoi dintre cei morți pe fiul său, dar prin Duhul Sfânt, arată și harul Său. Pentru a înlocui stricăciunea, îl îmbracă cu un veșmânt al nestricăciunii. Pentru a potoli foamea, junghie vițelul cel îngrășat. Îi pune încălțăminte în picioarele sale ca să nu se mai îndepărteze din nou. Dar, mai minunat decât toate, îi așează pe deget inelul peceții dumnezeiești. Prin toate acestea, îl naște din nou în chipul slavei Domnului Iisus Hristos.

(Sfântul Atanasie cel Mare, Omilii la sărbători, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)