Deosebirea dintre Taine și ierurgii

Taine, ierurgii, slujbele Bisericii

Deosebirea dintre Taine și ierurgii

    • raze de lumină în biserică
      Deosebirea dintre Taine și ierurgii / Foto: Oana Nechifor

      Deosebirea dintre Taine și ierurgii / Foto: Oana Nechifor

Ierurgiile se apropie de Sfintele Taine atât prin scopul, cât şi prin mijloacele şi efectele lor. Atât unele, cât şi celelalte urmăresc şi mijlocesc, în primul rând, binecuvântarea şi sfinţirea noastră. Și unele, şi altele lucrează în chip tainic prin aceeaşi putere nevăzută a Harului dumnezeiesc, pe care ele îl mijlocesc.

Rânduiala de azi a ierurgiilor o aflăm în Molitfelnic, unde găsim şi Sfintele Taine. Ierurgiile se apropie de Sfintele Taine atât prin scopul, cât şi prin mijloacele şi efectele lor. Atât unele, cât şi celelalte urmăresc şi mijlocesc, în primul rând, binecuvântarea şi sfinţirea noastră. Și unele, şi altele lucrează în chip tainic prin aceeaşi putere nevăzută a Harului dumnezeiesc, pe care ele îl mijlocesc.

De aceea, în vechime nu se făcea o distincţie atât de riguroasă ca azi între Taine şi ierurgii. Multe dintre ierurgiile principale de azi erau socotite odinioară de Biserică între Taine, ca de exemplu sfinţirea apei (aghiasma), slujba înmormântării, târnosirea bisericii ş.a. Cu timpul, Biserica a fixat numărul Tainelor la cele şapte, după numărul darurilor Sfântului Duh.

Ierurgiile se deosebesc însă de Sfintele Taine, din mai multe puncte de vedere:

a) Astfel, lăsând la o parte deosebirile de structură (rânduială), mai întâi Tainele sunt întemeiate, direct sau indirect, de Mântuitorul Însuşi şi se referă exclusiv la persoana şi viaţa noastră, sfinţind momentele şi actele sau împrejurările de căpetenie din cursul ei. Pe când ierurgiile sunt orânduite în cea mai mare parte de Biserică şi au o sferă de înrâurire mult mai largă, adică efectele lor se aplică nu numai la viaţa omenească, ci şi la natură şi la făpturile necuvântătoare.

b) Al doilea, din punct de vedere soteriologic, Sfintele Taine sunt fundamentale pentru mântuirea noastră, unele dintre ele fiind absolut obligatorii şi indispensabile pentru orice creştin (ca de exemplu, Botezul şi Mirungerea, Pocăinţa şi Sfânta Euharistie), pe cand ierurgiile, chiar acelea care privesc viaţa noastră, nu au acest caracter de absolută necesitate. Lipsa lor nu atrage nedobândirea sau pierderea mântuirii, dar prezenţa lor sporeşte şi întăreşte Harul şi sfinţenia primită prin Sfintele Taine.

c) Al treilea, Sfintele Taine lucrează în chip necesar, adică prin ele însele: efectele şi eficacitatea lor nu atârnă nici de vrednicia celui ce le administrează, nici de a celui ce le primeşte, pe când efectul ierurgiilor depinde şi de credinţa şi de vrednicia primitorului sau de a celor pentru care se săvârşesc sau care beneficiază de ele.

(Preot Prof. Dr. Ene Braniște, Liturgica specială, Editura Lumea Credinței, București, 2008, p. 358)