Acad. dr. Alexandru Bogdan: „România trebuie să devină o putere verde“

Social

Acad. dr. Alexandru Bogdan: „România trebuie să devină o putere verde“

    • Acad. dr. Alexandru Bogdan: „România trebuie să devină o putere verde“
      Economia viitorului trebuie să-i ofere omului bucuria de a trăi, timpul de meditaţie, timpul de cultură şi răgazul pentru spiritualitate

      Economia viitorului trebuie să-i ofere omului bucuria de a trăi, timpul de meditaţie, timpul de cultură şi răgazul pentru spiritualitate

    • Acad. dr. Alexandru Bogdan: „România trebuie să devină o putere verde“
      „Trebuie să redirecţionăm cunoaşterea umană, de la avionul fără pilot, la tractorul fără şofer”

      „Trebuie să redirecţionăm cunoaşterea umană, de la avionul fără pilot, la tractorul fără şofer”

    • Acad. dr. Alexandru Bogdan: „România trebuie să devină o putere verde“
      Acad. dr. Alexandru Bogdan: „România trebuie să devină o putere verde“

      Acad. dr. Alexandru Bogdan: „România trebuie să devină o putere verde“

"Mintea iscoditoare şi rezervele financiare ale omenirii sunt, din păcate, orientate greşit. Folosim aceste energii uriaşe pentru a descoperi noi arme de distrugere în masă, în loc să redirecţionăm cunoaşterea umană, de la avionul fără pilot, la tractorul fără şofer (...) Avem nevoie de energii care, iluminate de puterea divină, să ducă la bunăstare spirituală şi materială pe un pământ obosit, pe un pământ de care ne-am bătut joc şi care, din când în când, ne pedepseşte", atrage atenţia prof. univ. dr. ing. dr. h.c. Alexandru T. Bogdan, membru corespondent al Academiei Române, care propune "o economie a viitorului, pusă în slujba vieţii oamenilor", şi se declară convins de faptul că România "trebuie să devină o putere verde alimentară pentru multe secole de acum încolo".

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară "Ion Ionescu de la Brad", din Iaşi, a găzduit, la finele săptămânii trecute, a 54-a ediţie a Simpozionului ştiinţific internaţional, organizat cu ocazia împlinirii a 60 de ani de învăţământ superior zootehnic în Moldova. Manifestarea aniversară a reunit peste 250 de specialişti din Germania, Marea Britanie, Cipru, Turcia, Indonezia, Egipt, Iran, Portugalia, Ungaria, Moldova şi România, în deschiderea lucrărilor fiind prezenţi decanii Facultăţilor de Zootehnie din ţară şi din Republica Moldova, precum şi personalităţi marcante ale mediului academic şi de cercetare de la nivel naţional şi internaţional. La evenimentul aniversar a fost prezent şi prof. univ. dr. ing. dr. h.c. Alexandru T. Bogdan, membru corespondent al Academiei Române, care a vorbit, cu această ocazie, despre "Ştiinţele zootehnice şi dezvoltarea economico-socială a omenirii". Academicianul Alexandru T. Bogdan este cel care a pus bazele, în România, primei "Şcoli postdoctorale pentru Biodiversitate zootehnică şi Biotehnologii alimentare" şi autorul unei noi paradigme, "Eco-bio-economia - o economie a viitorului pusă în slujba vieţii oamenilor, prin utilizarea raţională a resurselor de mediu". Autor al unei opere ştiinţifice de excepţie, care a adunat, în cele peste patru decenii de activitate, 22 de brevete de invenţie, 16 tratate, monografii, cursuri şi manuale universitare şi peste 300 de lucrări publicate în ţară şi străinătate, prof. univ. dr. Alexandru T. Bogdan ne-a acordat, cu ocazia prezenţei sale la Iaşi, un interviu în care vorbeşte despre efectele cunoaşterii lipsită de etică, despre principiile greşite care guvernează economia globală, despre economia viitorului şi despre şansa României de a deveni o "Putere verde".

Domnule academician, cum se vede, prin ochii specialistului, imaginea de ansamblu a realităţii socioeconomice în care trăim astăzi?

Situaţia, în ansamblul ei, este una nefavorabilă pentru tot ceea ce înseamnă umanitate. Dar şi mai grav este faptul că nu regăsim perspectiva unei gândiri care să demonstreze mult clamata superioritate a omului faţă de tot ceea ce reprezintă natura înconjurătoare.

Din acest punct de vedere, putem spune că trăim un paradox. Cu toate că acumulăm, din ce în ce mai rapid şi din ce în ce mai multe cunoştinţe, potenţialul şi chiar apetitul nostru auto-distructiv nu pare să scadă.

Există, într-adevăr, acest paradox, între realitatea subdezvoltării şi progresul continuu al cunoaşterii. Un alt paradox în relaţia cunoaştere-necunoaştere este acela că în jurul unor mari cunoaşteri umane se află, de fapt, o şi mai mare necunoaştere. Trecând însă de la paradoxuri la lucruri esenţiale, cred cu tărie că nu atât necunoaşterea este cea care determină actuala stare nefavorabilă din punct de vedere economic, dar, mai ales, modul în care este gestionată cunoaşterea. Lipsa eticii, mai exact. Din acest punct de vedere, mintea iscoditoare şi rezervele economice, financiare ale omenirii sunt, din păcate, orientate greşit. Folosim energii uriaşe pentru a descoperi noi arme de distrugere în masă, noi metode bioteroriste, noi aspecte de poluare tehnogenă şi atâtea altele, în loc să redirecţionăm cunoaşterea umană, de la avionul fără pilot, la tractorul fără şofer.

De ce totuşi, în condiţiile în care aceste lucruri sunt conştientizate şi, mai mult, demonstrate prin semnalele de alarmă pe care le primim, nu reuşim să ne desprindem de acest cerc vicios: cunoaştere-progres-distrugere?

Cred că acest cerc vicios, asupra căruia nu mai avem, în multe cazuri, nici un fel de control, este întreţinut şi de o încredere mult prea mare în binefacerile unei democraţii, neînţeleasă în modul ei complex şi real. Mă refer la democraţie, pentru că, într-un sistem autoritar, explicaţiile insuccesului sunt mai evidente. Într-o democraţie, nu-şi au locul amestecarea binelui cu răul sau manipulările conştiinţei umane. Şi acum, dacă s-ar vrea cu adevărat, s-ar putea opri cursa înarmărilor şi, cu numai 10 procente din fondurile alocate creării unor noi şi noi mijloace de distrugere în masă, s-ar putea asigura hrana celor peste un miliard de oameni afectaţi de subnutriţie. E o problemă care ţine de voinţă, de capacitatea de a vedea mai departe de interesul imediat, dar şi de blocarea într-un sistem care nu mai corespunde aşteptărilor actuale ale omenirii.

O economie a viitorului, pusă în slujba vieţii oamenilor

Pentru că aţi pomenit de blocarea într-un sistem care nu mai corespunde aşteptărilor actuale, v-aş ruga să ne explicaţi principiile care stau la baza noului sistem pe care dumneavoastră îl propuneţi, prin intermediul "eco-bio-economiei"?

Eco-bio-economia este o nouă paradigmă, care însumează principiile "bio-economiei", enunţate acum patru decenii de savantul american de origine română Nicholas Georgescu-Roegen, şi conceptele "eco-economiei", lansate de savantul american Lester Russel Brown. Opera acestor gânditori de geniu, precum Georgescu-Roegen, Lester Brown, Ilya Prigogine (Premiul Nobel în Chimie - n.r.) şi alţii, este şi va rămâne un bun al umanităţii, pe care generaţiile prezente şi viitoare au datoria morală şi profesională să îl valorifice şi să-i dea sensul dorit, acela al dezvoltării economice durabile, în folosul şi pentru bunăstarea întregii comunităţi.

Esenţa teoriei "Eco-bio-economiei", la definitivarea căreia lucrez în prezent, este următoarea: o economie a viitorului, pusă în slujba vieţii oamenilor, nu a profitului, prin utilizarea raţională a resurselor. Evident, activitatea economică trebuie să aibă performanţă competitivă şi un profit raţional, dar, în primul rând, trebuie să fie adresată omului, biosului, vieţii. Este nevoie de această bioeconomie, care să-i ofere omului bucuria de a trăi, timpul de meditaţie, timpul de cultură şi răgazul pentru spiritualitate. Altfel, un om hărţuit zilnic de grija existenţei sau pierderii locului de muncă, de grija obţinerii, cu orice preţ şi în orice chip, a banilor îşi pierde din umanitate şi se transformă într-o maşinărie programată pe câteva direcţii de acţiune.

România, o "putere verde"

În lucrarea dumneavoastră, "Ştiinţele zootehnice şi dezvoltarea economico-socială a omenirii", vorbiţi despre o idee pe care s-a insistat mult în ultimul timp: potenţialul agricol al României. Dumneavoastră mergeţi însă mai departe şi afirmaţi că România are şansa să devină o veritabilă "putere verde agroalimentară" la nivel mondial.

România are, într-adevăr, această şansă, iar potenţialul ei este confirmat prin studii extrem de serioase. Acest potenţial va rămâne însă doar la nivel de studii, dacă nu este fructificat, dacă nu vom înţelege că trebuie să ne pregătim pentru o economie a viitorului. Este inadmisibil faptul că România importă, la această oră, peste 70% din hrană, este inadmisibil faptul că milioane de hectare de teren sunt lăsate necultivate, sau că se vorbeşte despre noi doar ca "fostul grânar al Europei". România are potenţialul şi trebuie să devină o putere verde alimentară pentru multe secole de acum încolo. În acest scop, va trebui să facem să conlucreze potenţialul intelectual, potenţialul uman de care dispunem şi, evident, factorii decizionali de la nivel politic, care au datoria să susţină o nouă direcţie de dezvoltare. Ieşirea din criză ar trebui să marcheze trecerea la o nouă economie socială de piaţă durabilă, o economie mai inteligentă şi mai ecologică, în care prosperitatea noastră să se datoreze inovării, unei mai bune utilizări a resurselor şi în care cunoaşterea să reprezinte un factor-cheie. Acestea sunt, de altfel, şi principiile care stau la baza Strategiei UE 2020, prin care Uniunea Europeană îşi propune să accelereze evoluţia către o economie bazată pe cunoaştere, dar o economie prietenoasă cu mediul înconjurător.

Ce se întâmplă dacă refuzăm să ieşim din actuala stare a lucrurilor?

Într-un scenariu pe termen lung întocmit de specialişti, care analizează o posibilă evoluţie a omenirii în următorii trei sute de ani, ni se spune că populaţia globului ar putea depăşi pragul de 9 miliarde de locuitori în 2050 şi de 30 miliarde de locuitori în 2300. Ne întoarcem în zilele noastre şi vedem că, în forma actuală de consum haotic al resurselor de care dispunem şi în inconştienţa cu care distrugem ecosistemele ce ne înconjoară, avem un miliard de oameni care suferă de subnutriţie şi alte miliarde care nu au posibilitatea să se hrănească corespunzător. Dacă mergem în continuoare pe acest drum, viitorul omenirii nu poate fi decât sumbru. Uitaţi-vă în aceste zile cum, în Japonia, cea mai perfecţionată ţară sub aspectul informaticii, al automatizării, robotizării şi cibernetizării, un cutremur, o forţă a naturii pe care ne amăgim uneori că o stăpânim, aruncă o superputere într-un dezastru profund.

Avem nevoie de o reîntoarcere la spiritualitate

Cunoaşterea, pentru că pomeneaţi de lipsa eticii în procesul de cunoaştere, generează o atracţie formidabilă pentru mintea umană, pe care poate ajunge rapid să o şi "întunece". Cum putem distinge între bine şi rău, pe acest sinuos drum al cunoaşterii?

Vreau să mă întorc puţin în trecut şi să vă spun că tinereţea şi copilăria mea au fost marcate de personajul creat de marele artist român Ion-Popescu Gopo. Am fost şi am rămas impresionat de imaginea acelui omuleţ, Gopo, cu o poftă enormă de cunoaştere şi o minte mereu trează, care mergea în jurul globului şi, din când în când, se oprea, uda şi punea o sămânţă, iar în spatele lui creştea o plantă verde. Era o înverzire a pământului, un respect faţă de natură, un gest atât de simplu, dar deosebit de expresiv. Revin la întrebarea dumneavoastră şi spun că soluţiile la problemele noastre sunt, de fapt, simple. Complicarea lor a fost făcută tot de om şi principala soluţie pe care o văd în momentul de faţă este o reîntoarcere la spiritualitate. Atunci când, în binecuvântata rugăciune "Tatăl Nostru", adresăm rugămintea să ni se dea "pâinea noastră cea de toate zilele", nu ne referim doar la pâine ca hrană metabolică, ci şi la o hrană spirituală. Pentru că noi avem nevoie de acele energii care, iluminate de puterea divină, să ducă la bunăstare spirituală şi materială pe un pământ obosit, pe un pământ de care ne-am bătut joc şi care, din când în când, ne pedepseşte.

O activitate ştiinţifică de excepţie

Prof. univ. dr. ing. dr. h.c. Alexandru T. Bogdan este membru corespondent al Academiei Române, cercetător ştiinţific gr. I, director al Centrului de Studii şi Cercetări de Biodiversitate Agrosilvică "Acad. David Davidescu", membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu - Şişeşti", membru de onoare al Academiei Oamenilor de ştiinţă şi vicepreşedinte al BSU Black Sea University Foundation, organizaţie de cooperare universitară a Ţărilor Mării Negre, cu statut consultativ al ONU, aflată sub egida Academiei Române. Recunoscută personalitate ştiinţifică şi didactică, prof. univ. dr. Alexandru T. Bogdan este expert de înalt nivel (high level expert) al FAO (Food and Agriculture Organisation), din cadrul ONU (Organizaţiei Naţiunilor Unite), expert de specialitate la Camera Experţilor Europeni de la Bruxelles şi cel care a înfiinţat şi coordonează prima Şcoală Postdoctorală din România cu finanţare europeană pentru Biodiversitate Zootehnică şi Biotehnologii Alimentare, în cadrul Academiei Române. Cu peste 300 de articole publicate în ţară şi străinătate, 16 tratate, monografii, cursuri si manuale universitare, 22 de brevete de invenţii, academicianul Alexandru T. Bogdan a primit Premiul "Ion Ionescu de la Brad" al Academiei Române (1983); Diploma Meritul Academic al Academiei Române (2006), Diploma de excelenţă a Agenţiei Naţionale pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie şi a Facultăţii de Zootehnie Iaşi (2006) şi Premiul "Vasile Gheţie" al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România pentru întreaga operă ştiinţifică (2009).

Cercetarea, o şansă pentru agricultura românească

"Şcoala Postdoctorală pentru Biodiversitate Zootehnică şi Biotehnologii Alimentare pe baza Ecoeconomiei şi Bioeconomiei necesare Ecosanogenezei", înfiinţată de prof. univ. dr. Alexandru T. Bogdan, este primul proiect de şcoală postdoctorală din România finanţat prin fonduri europene, sub egida Institutului Naţional de Cercetări Economice "Costin C. Kiriţescu" al Academiei Române. Constituită pentru a da o nouă şansă agriculturii şi industriei alimentare româneşti, Şcoala Postdoctorală pentru Biodiversitate Zootehnică şi Biotehnologii Alimentare pregăteşte specialişti la un nivel ştiinţific şi de cercetare foarte înalt şi stimulează studii interdisciplinare, cu rezultate menite să contribuie la afirmarea României ca "putere verde agroalimentară". Printre principalele obiective ale Şcolii Postdoctorale se regăsesc: formarea unei elite a corpului de cercetători ştiinţifici atestaţi; includerea în acelaşi grup ţintă a principalelor categorii de specialişti (biologi, ingineri zootehnişti, medici veterinari, ingineri agronomi, economişti, ecologi, chimişti), care să participe la asigurarea resurselor de hrană respectând principiile bio-economiei; sporirea motivaţisei pentru cariera de cercetător ştiinţific şi sprijinirea colaborării dintre universităţi, entităţi de cercetare şi companii, pentru dezvoltarea şcolilor postdoctorale.