Credincioșii din parohie, dar și din împrejurimi, au participat ieri dimineață la hramul bisericii din Alexandru cel Bun. Credincioșii și clerici din împrejurimile localității l-au avut ca oaspete pe Preasfințitul Părinte Antonie, care a săvârșit, cu prilejul hramului, Sfânta Liturghie.

După citirea pasajelor scripturistice rânduite în această zi, Preasfinția Sa a explicat credincioșilor prezenți că Sfântul Spiridon este o făclie care ne învață cum să viețuim duhovnicește:

Sfinții sunt cei care au arătat că omul care poartă un trup neputincios, slab, poate să se înalțe la demnitatea îngerilor. De aceea noi îi avem în calendare, îi avem în fiecare zi și ei ne sunt nouă ca modele de viețuire. Ei sunt asemenea unor făclii care ne arată cum să viețuim ca să moștenim și noi fericirea veșnică. În acest sens și Sfântul Spiridon este o făclie, este un far care ne arată, ne învață cum să viețuim ca să ne învrednicim și noi de Împărăția lui Dumnezeu. A fost un ierarah al Bisericii și, în mod special, este un exemplu pentru ierarhi, pentru noi, cei care avem această chemare. De la el trebuie să învățăm cum să purtăm această binecuvântare cu demnitate.

Preasfințitul Antonie, Episcopul de Bălți, a mai slujit în Parohia Alexandru cel Bun în data de 10 septembrie când, împreună cu Preasfinţitul Nichifor Botoșăneanul, au sfințit sfântul locaș.

Sfântul Spiridon, Sfântul călător

Viața Sfântului ne arată că „Insula Ciprului era patria minunatului Spiridon, care, născându-se din părinți simpli, era și el smerit cu inima și bun cu viața”. În copilăria sa a fost păstor de oi. S-a căsătorit, a avut copii, a rămas văduv și, pentru felul minunat în care slujea Domnului, a devenit Episcop al Trimitundei. A primit darul facerii de minuni, vindecând tot felul de boli și izgonind duhurile rele. Rugându-se, a adus ploaia în vremuri de secetă, în care oamenii mureau de foame. Sfântul Spiridon a fost cel care, la Niceea, a explicat taina Sfintei Treimi cu ajutorul unei cărămizi din care, având semnul Sfintei Cruci, focul s-a înălțat, apa a curs, iar lutul a rămas în mână. A trecut la Domnul pe 12 decembrie 348, la vârsta de 78 ani.

Este cunoscut în întreaga lume ortodoxă și sub numele de „Sfântul Călător” sau „Sfântul care își părăsește racla”, datorită minunii care se petrece în fiecare an la picioarele Sfântului Spiridon, mai exact cu papucii săi din mătase, care se tocesc în mod miraculos.

Moaștele Sfântului Spiridon au peregrinat pe la mai multe biserici până în anul 1589, când au fost duse în Catedrala „Sfântul Spiridon” din Corfu, unde se păstrează întregi până astăzi.