Simbolismul ungerii cu untdelemnul binecuvântat

Taine, ierurgii, slujbele Bisericii

Simbolismul ungerii cu untdelemnul binecuvântat

    • mirungerea pruncului botezat
      Simbolismul ungerii cu untdelemnul binecuvântat / Foto: Oana Nechifor

      Simbolismul ungerii cu untdelemnul binecuvântat / Foto: Oana Nechifor

Untdelemnul fiind roada măslinului, ungerea cu el este semnul milei și al bunătății dumnezeiești, prin care catehumenul este izbăvit din noianul păcatelor, așa cum ramura de măslin, adusă în corabia lui Noe de către porumbel, era semnul împăcării și al izbăvirii din potop.

Untelemnul binecuvântat, cu care preotul unge părțile principale ale trupului, înainte de botez (ungerea prebaptismală), se numește untelemnul bucuriei, untelemnul catehumenilor sau al mântuirii. El este binecuvântat fie atunci, prin rugăciunea specială înscrisă la locul respectiv în Molitfelnic, fie dinainte. Din el se toarnă în apa botezului, înainte de ungere, câteva picături în formă de cruce, pentru că untelemnul binecuvântat este simbol văzut al darului Sfântului Duh, care s-a pogorât în apa botezului la sfințirea ei. Odinioară se turna în apă chiar din Sfântul Mir, care nu numai că simbolizează, dar și conține cu adevărat darul și puterea Sfântului Duh.

Ungerea catehumenului sau candidatului la botez cu untdelemnul bucuriei este interpretată în mod diferit de tâlcuitorii cultului. Astfel, după unii, untdelemnul fiind roada măslinului, ungerea cu el este semnul milei și al bunătății dumnezeiești, prin care catehumenul este izbăvit din noianul păcatelor, așa cum ramura de măslin, adusă în corabia lui Noe de către porumbel, era semnul împăcării și al izbăvirii din potop. Căci apa potopului a fost preînchipuirea botezului, iar porumbelul preînchipuia pe Duhul Sfânt.

După alții, această ungere este semnul preoției universale (spirituale) de care vorbește Sfântul Apostol Petru și care se dă tuturor creștinilor prin botez; ea ne aduce aminte de ungerea cu care erau consacrați în Legea Veche arhiereii, împărații și proorocii în calitatea lor de persoane sau vase alese ale voii Domnului, și cu care a fost uns și Mântuitorul, numit adesea Unsul Domnului. La această ungere El ne-a făcut și pe noi părtași, căci însuși numele nostru de creștini vine de la cuvântul grecesc Hristos (Χριστός), care înseamnă uns.

După alții, această ungerea imită pe cea a atleților din arenele de odinioară, chemând în chip simbolic pe cel ce se botează la luptele cele sfinte, în care intră el sub Hristos, ca sub un comandat.

În sfârșit, în opinia altora, ungerea cu untdelemnul catehumenilor simbolizează chiar aromatele cu care a fost uns trupul Domnului înainte de îngropare, deoarece catehumenul se va îngropa, prin botez, împreună cu Hristos și va învia cu El ( de aceea odinioară ungerea se făcea peste tot corpul, la femei făcând-o diaconițele, după ce episcopul ungea doar creștetul lor).

(Părintele Ene BranisteLiturgica specială, EIBMBOR, pp. 414-415)