După închinarea la racla cu cinstitele moaște ale Sfinților Ierarhi Leontie de la Rădăuți și Teodosie de la Brazi, așezată în aceste zile într-un baldachin special împodobit în proximitatea bisericii de zid, arhiereul a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la altarul de vară al lăcașului monahal, sub coroana falnicilor stejari.

Din soborul liturghisitor au făcut parte stareți de la mănăstirile din Bucovina, clerici de la Centrul Eparhial Suceava, între care arhim. Melchisedec Velnic, exarh al mănăstirilor, pr. Ionel Constantin Maloș, protoiereu al Protopopiatului Rădăuți, dar și numeroși slujitori ai sfintelor altare din ținutul Rădăuților.

Răspunsurile liturgice au fost date de Corala bărbătească ortodoxă „Sfântul Ierarh Leontie”, dirijată de domnul Costel – Ovidiu Foca.

La finalul slujbei, ierarhul a rostit un cuvânt de învățătură în care a conturat chipul duhovnicesc al vlăstarului cel sfințit odrăslit pe aceste meleaguri, pornind de la textul imnurilor închinate acestuia, îndeosebi de la tropar: „Cu nevoinţe duhovniceşti toată viaţa ţi-ai petrecut-o şi, primind jugul arhieriei, cu smerenie şi cu frică de Dumnezeu ai slujit Biserica lui Hristos, pe Care roagă-L, Sfinte Ierarhe Leontie, să mântuiască sufletele noastre.”

Preasfinția Sa i-a îndemnat pe toți cei prezenți să mediteze asupra cuvintelor troparului, din care se pot extrage trei idei principale: importanța nevoinței în viața fiecărui creștin, pentru a împlini voia lui Dumnezeu mai degrabă decât voia proprie, responsabilitatea în tot ceea ce facem și împreuna lucrare cu harul dumnezeiesc, atât în cele bune, cât și în cele mai puțin bune ale vieții noastre, înveșmântarea cu smerenie, cu rugăciune și cu frica de Dumnezeu cea păzitoare de mândrie, în tot locul și în tot ceasul.

Credincioșii s-au bucurat de citirea de către ierarh a rugăciunii de dezlegare, dar și de primirea iconițelor reprezentându-l pe cel prăznuit astăzi, pentru a-i ocroti cu prezența sa duhovnicească fie acasă, fie la locul de muncă, fie în călătoriile lor.

În încheiere, părintele stareț, arhim. Irineu Lichi, a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Calinic pentru binecuvântare, pentru purtarea de grijă arătată așezământului monahal, precum și pentru inițiativa organizării primei procesiuni de mare amploare cu moaștele Sfântului Ierarh Leontie pe străzile municipiului Rădăuți.

De asemenea, starețul a mulțumit și Preasfințitului Părinte Damaschin Dorneanul pentru slujire și pentru cuvântul de învățătură, dăruindu-i o icoană cu chipul marelui ierarh rădăuțean pentru a-i fi îndrumător și veghetor în slujirea arhierească. Gândul de recunoștință s-a îndreptat și către soborul clericilor, stareților și starețelor, către autoritățile locale și toți binefăcătorii care sprijină proiectele Mănăstirii Bogdana, dar și către toți credincioșii din întreaga Bucovină care au ales să aducă astăzi prinos de cinstire Sfântului Ierarh Leontie.

Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul a transmis „gând de binecuvântare, de prețuire, de felicitare, de încurajare din partea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic”. Totodată, a amintit că imediat după Mănăstirea Bogdana urmează hramul unei alte mari ctitorii domnești, Mănăstirea Putna, îndemnându-i pe toți creștinii să își îndrepte pașii pentru a-l cinsti pe urmașul lui Bogdan I, Sfântul Voievod Ștefan cel Mare.

Racla în care se află moaștele Sfinților Ierarhi Leontie de la Rădăuți și Teodosie de la Brazi va rămâne spre închinare în baldachinul din curtea ctitoriei voievodale până în seara zilei de duminică, 2 iulie, când se încheie sărbătoarea hramului Mănăstirii Bogdana.

Scurt istoric

Biserica de piatră a Mănăstirii Bogdana, cel mai vechi lăcaș de cult din Moldova care a rezistat vremurilor, a fost ridicată după anul 1359, în locul unei construcții de lemn, și este totodată prima necropolă a Moldovei, adăpostind în naos mormintele celor dintâi conducători moldoveni, voievozii Bogdan I, Petru II (Mușat), Roman I și Ștefan I.

După ocuparea nordului Moldovei de către Imperiul Austro-Ungar, reședința episcopală a fost transferată la Cernăuți în 1782, iar în vara anului următor Mănăstirea Bogdana a fost desființată. Drept urmare, Biserica „Sfântul Nicolae” a devenit biserică de mir, iar unele dintre clădiri au fost dărâmate. În 1876 a fost construită o casă parohială, în care în ziua de 29 iunie 2023 a fost inaugurat muzeul așezământului, în prima zi a manifestărilor dedicate sfântului ocrotitor al Rădăuților.

Vechea reședință episcopală a fost redeschisă ca mănăstire în anul 1992, chiar în ziua hramului istoric, Sfântul Ierarh Nicolae.

Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților de atunci, Înaltpreasfințitul Părinte Pimen, l-a numit stareț pe arhim. Tudor Pavlo, iar după trecerea sa la cele veșnice, în anul 1996, în locul lui a fost instalat arhim. Iustin Dragomir, ctitor al Așezământului de Copii „Sfântul Ierarh Leontie” și al Mănăstirii „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” din Rădăuți.

În același timp, după canonizarea Sfântului Ierarh Leontie și sfințirea noii biserici, Mănăstirea Bogdana a primit al doilea hram, prăznuit la 1 iulie.

Lăcașul se bucură de binecuvântarea moaștelor Sfântului Ierarh Leontie, canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1992, și ale Sfântului Ierarh Teodosie de la Brazi, trecut în rândul sfinților în 2003.

Sinaxar

Sfântul Ierarh Leontie, blândul și smeritul nevoitor crescut în tinda străvechii biserici a Mănăstirii Bogdana, a trăit în cea de-a doua jumătate a secolului al XIV-lea şi prima jumătate a secolului al XV-lea. Tuns în monahism cu numele Lavrentie, s-a remarcat prin viața duhovnicească aleasă și prin virtuțile pe care cu râvnă s-a străduit să le dobândească. Cum vestea despre călugărul îmbunătățit de la Bogdana s-a răspândit cu repeziciune și a început să fie tot mai căutat de credincioși, s-a retras înspre Mănăstirea Putna. Iubitor de isihie, a întemeiat prima așezare sihăstrească din Moldova – Schitul Laura, în perimetrul localității Vicovu de Sus de astăzi. A fost hirotonit preot și numit egumen al schitului de marele mitropolit Iosif I Mușat.

Ales Episcop de Rădăuți spre sfârșitul secolului al XIV-lea, s-a remarcat prin numeroase fapte de milostenie și prin sprijinirea celor împovărați, orfani, văduve, bătrâni, dar și prin râvna pentru păstrarea dreptei credințe.

Simțindu-se tot mai lipsit de puteri, bătrânul ierarh s-a retras la lăcașul drag sufletului său, Schitul Laura, unde a și fost înmormântat. La scurtă vreme, în jurul anului 1430, consemnându-se mai multe minuni la mormântul său, trupul celui considerat sfânt de popor a fost mutat în partea dreaptă a naosului Mănăstirii Bogdana.

Sursele istorice menționează tradiția prăznuirii Sfântului Leontie de la Rădăuți la 1 iulie, păstrată mai bine de două secole, până când, după cum aflăm dintr-un document al vremii semnat de Vasile Lupu la 20 aprilie 7147 (1639), moaștele sale ar fi fost răpite de năvălitori.

După canonizarea oficială petrecută în anul 1992, a fost reînviat cultul cuviosului care a păstorit aceste meleaguri și care a fost considerat sfânt la scurtă vreme după trecerea la cele veșnice. Rămășițele bine mirositoare aflate în mormântul sfântului, redeschis în ajunul canonizării, au fost așezate într-o raclă lucrată în argint aurit, în ctitoria voievodală. În 1998 a fost terminată o biserică nouă, închinată Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuți, care a devenit astfel al doilea ocrotitor al mănăstirii.

Racla din bătrâna biserică domnească adăpostește astăzi și un fragment din moaștele Sfântului Teodosie de la Brazi, care la rândul său a fost episcop de Rădăuți.

Mitropolitul Teodosie al II-lea al Moldovei s-a născut la începutul secolului al XVII-lea, într-o familie de răzeși din județul Vrancea, închinându-și viața lui Dumnezeu, asemenea Sfântului Ierarh Leontie, într-o altă Mănăstire Bogdana, cea din județul Bacău.

A fost ales Episcop de Rădăuți în 1669, dar nu a păstorit prea mult timp aceste ținuturi, căci în 1671 a fost numit Episcop al Romanului, pentru ca în 1674 să fie chemat spre slujire în scaunul mitropolitan moldav. Vremurile tulburi au făcut ca să rămână în această demnitate doar pentru un an de zile. Blândul mitropolit și-a găsit liniștea în mănăstirea de metanie, fără a neglija Schitul Brazi, unde a ctitorit și pictat o nouă biserică. Și alte schituri și mănăstiri s-au bucurat de atenția proinmitropolitului Teodosie: Mușinoaele, Trotușana și Scânteia.

A sfârșit tragic în anul 1694, la Praznicul Adormirii Maicii Domnului, în timpul jefuirii Schitului Brazi de către tătari.

Moaștele sale au fost descoperite în 1842, între martori numărându-se Cuviosul Antipa de la Calapodești. Canonizarea oficială de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a avut loc în ședința de lucru din 5 octombrie 2003.

În 2005, la sfințirea picturii paraclisului, Mănăstirea Bogdana a primit un fragment din moaștele Sfântului Ierarh Teodosie de la Brazi, care a fost așezat alături de moaștele celuilalt sfânt ierarh rădăuțean.

Sursa: arhiepiscopiasucevei.ro