E o dimineață răcoroasă de început de toamnă. Ora 6 este o oră neobișnuită de a mă trezi, dar este ultima duminică înainte de începerea școlii și trebuie să mergem la oraș "în târg" pentru a cumpăra haine și alte cele pentru școală.

Mă îmbrac înfrigurată. Aștept cu nerăbdare începerea școlii. E un an special - trec în clasa a cincea. Trag cu ochiul în camera părinților. Mama este în genunchi în fața candelei aprinse ce are o iconiță mică și înegrită de vreme cu Maica Domnului. Buzele ei murmură, iar ochii mamei par să fie în lacrimi.

Tata tocmai intră în cameră și îi spune mamei că dacă nu ne grăbim pierdem autobuzul.

În autobuz mama îi spune tatei că știe că nu prea sunt bani, dar pe lângă uniformă, pantofi și caiete trebuie neapărat să-mi cumpere și o geacă nouă, că asta-i ruptă în două locuri.

E forfotă mare în târg. Am cumpărat tot ce era necesar și au mai rămas bani și pentru o geacă nouă. Tata bucuros se duce cu un vecin să bea un rachiu. Îi spune mamei să-mi caute geaca repede pentru că în 25 de minute avem autobuz de întoarcere.

Găsim o geacă ca pentru bugetul nostru. Îmi place foarte mult de aceea nu o mai dau jos de pe mine. Cu geaca veche în mâna stângă și cutia de pantofi în dreapta ne îndreptăm spre autobuz.

La ieșirea din târg o fetiță zgribulită de frig, într-o rochiță cu mâneci scurte, ruptă și ponosită, stătea cu mâna întinsă fără să spună un cuvânt.

Mama îmi spune că ar fi bine să-i dăm geaca mea cea veche că oricum nu mai avem ce face cu ea. Nu sunt de acord, e geaca mea și poate o s-o mai port cândva. 

Atunci, în drum spre autobuz, mama îmi spune o poveste.

"A fost odată pe niște meleaguri îndepărtate o fetiță cam de aceeași vârstă cu tine, frumușică și cuminte. Într-o zi aceasta mergând la biserică auzi de chinurile domnului nostru Iisus Hristos, de drumul parcurs de acesta cu crucea în spate spre locul răstignirii. Ieșind fetița din biserică, în drum spre casă, ea se ruga Domnului să-i spună ce poate face să-l ajute să-și care crucea cea mare de lemn. <<Doamne doresc să te ajut și nu știu cum>> spunea fetița printre lacrimi. Pe drum se întâlni cu o fetiță speriată, murdară și cu ochii în lacrimi. Părea de o vârstă cu ea. <<Ce ai pățit, o întreabă?>> <<Părintii mei au murit, eu am stat o vreme la neamuri, dar acum am plecat pentru că nu mă mai pot hrăni și îmbrăca.>>

Atunci fără să stea pe gânduri fetița a dat rochița ei bună și a luat-o pe cea ponosită și ia dat și banii pe care îi avea în buzunare pentru a-și cumpăra de mâncare.

Ajunsă acasă de la biserică mama ei mai mai să nu o recunoască. Fetița spuse adevărul, iar părinții ei au ințeles-o.

Noaptea, fetiței îi apăru în vis Iisus Hristos și îi mulțumi pentru că l-a ajutat să-și care crucea. Fetița întreba uimită cum l-a ajutat, că ea nu făcuse nimic. Iisus îi spuse că de fiecare dată când cineva ajută pe cei săraci, de fapt, îl ajută pe el să-și care crucea. Fetița s-a trezit cu ochii în lacrimi și de atunci în fiecare zi făcea tot binele pe care-l putea face. Acea fetiță era Sfânta Parascheva."

Ce-ai înțeles din această poveste Paraschivo?, m-a întrebat mama.

Cu ochii în lacrimi am fugit spre intrarea în târg și am oferit geaca mea cea ruptă fetiței zgribulite de frig cu mâna întinsă și ochii stinși. Ochii ei au licărit pentru o clipă și șoptind a spus "Dumnezeu să te aibe în pază."

De atunci, în fiecare seară ma rog Sfintei Parascheva să-mi lumineze mintea, sufletul și calea în viață.