Un om care merge la biserică, se spovedește, face metanii, postește, priveghează, trăiește exemplar în societate dar nu își schimbă și mintea, nu are un folos real. Schimbarea minții (și de fapt a inimii) înseamnă să îți schimbi modul de a privi viața și lumea. Să vezi totul prin prisma Evangheliei, să privești oamenii prin prisma dragostei lui Hristos. Schimbarea minții înseamnă să pui în practică ceea ce auzi și ceea ce propovăduiești cu cuvântul. Iar punerea în practică să nu fie doar de formă (bigotism) ci să fie dintr-o convingere profundă. Cam asta ar fi în foarte puține cuvinte schimbarea minții. Dacă nu vi se pare foarte grea, vă recomand citirea Filocaliei pentru a înțelege mai multe despre această lucrare. Dacă scrierile din Filocalie vi se par grele începeți cu patericele și cu viețile sfinților sau, și mai bine, cereți duhovnicului dumneavoastră să vă recomande cărțile care v-ar fi potrivite pentru a înțelege mai ușor lucrarea Bisericii. Evident, citirea Sfintei Scripturi nu ar trebui să fie opțională. Nu, dumneavoastră nu sunteți "povestea vieții". Dumneavoastră sunteți cea pentru care a murit Hristos și a înviat. Sunteți cea mai iubită persoană din lume. Sunteți moștenitoarea Raiului și a vieții veșnice. Asta doar dacă vă străduiți să puneți mâna pe moștenire că sunt unii care vor cu orice chip să vă oprească să nu primiți moștenirea de drept. Nu-i lăsați. Rușinați-i prin spovedanie și prin primirea Sfintei Împărtășiri, prin rugăciune și prin schimbarea minții. Judecătorul este drept și vă va da câștig de cauză dacă vă străduiți atât cât vă stă în putere. Și când vă veți intra în drepturi, nu uitați să puneți o vorbă bună și pentru cei care ostenesc la acest portal. ierodiacon Serafim Pantea