Din scrierile filocalice aflăm că a fost o vreme când omul, creat după chipul lui Dumnezeu şi împodobit cu toată virtutea, fiind în Rai, aproape de Dumnezeu, contempla pe Dumnezeu, mintea lui era plină de vederi cunoscătoare...

Ora de religie se doreşte o oră de „tras sufletul“, de descoperire a sinelui, aşa cum l-a creat Dumnezeu, frumos, liber, îmbogăţit continuu prin cunoaştere. E ora în care îi învăţăm pe cei din faţa noastră...