În terapia naturistă sunt utilizate aproape toate organele vegetale ale arborelui. Scoarţa se incizează longitudinal, în lunile noiembrie-aprilie, pentru a secreta o oleorezină, numită tămâie sau esenţă de oliban.

Răşina este un lichid alb-lăptos când este proaspătă, dar se solidifică rapid în contact cu aerul, sub formă de pietricele globuloase, de diferite mărimi şi culori (alb-verzui, galben-pal şi portocalie). În medie, se extrage un kilogram de răşină la fiecare arbore. Răşina este supusă apoi unei extrageri cu benzen, rezultând un rezinoid. În continuare, prin distilare cu vapori de apă, se obţine uleiul eteric, un lichid incolor sau gălbui, cu miros balsamic, uşor citric.

Tămâia are următoarele proprietăţi terapeutice:

- expectorante, antiiflamatoare, diuretice, sedative;

- antiseptice, antimicrobiene, astringente, cicatrizante;

- analgezice, antialergice, antidepresive;

- antitumorale;

- antiastmatice;

- antireumatice;

- imunostimulatoare, tonice.

Rezina olibanum şi uleiul eteric sunt foarte mult folosite în terapeutică, aromaterapie, cosmetică şi parfumerie. Cea mai importantă acţiune a uleiului de tămâie este asupra sistemului nervos, având efecte calmante, înviorătoare, energizante, imprimând o stare de confort, mai ales în cazul persoanelor stresate, anxioase, cu depresie psihică, copleşite de deznădejde sau afectate de scleroza multiplă în plăci.

La nivelul aparatului digestiv, uleiul acţionează benefic în boli inflamatorii ale colonului (boala Crohn), în diaree, dizenterie, calculoză biliară, ulcere gastrice, indigestii, colite ulceroase, hemoragii interne.

În afecţiunile căilor respiratorii cronice, efecte benefice se constată în tratamentul bronşitelor, al astmului bronşic, guturaiului, tusei, sinuzitei, rinitei alergice şi febrei. În aceste tratamente se aplică sub formă de inhalaţii şi comprese.

Alte acţiuni terapeutice se manifestă în cazul infecţiilor genitale şi urinare, în reglarea conţinutului de colesterol din sânge, în corelaţie cu hipertensiunea arterială şi cardiopatia ischemică.

Tămâia nu prezintă nici un fel de toxicitate, doar rareori putând să apară tulburări de ordin digestiv. Nu se recomandă însă femeilor gravide sau mamelor care alăptează.

Masajul cu ulei de tămâie pe gât şi pe tenul acneic şi obosit contribuie la înfrumuseţarea pielii, la tratarea arsurilor, psoriazisului, lupusului eritematos, urticariei şi a rănilor greu vindecabile. Efectele pot fi sporite, în amestec cu extracte de citrice, eucalipt, lavandă, trandafir şi lemn de santal. O baie fierbinte, cu câteva picături de ulei eteric, ajută substanţial la relaxarea organismului. În mod particular se recomandă atleţilor, în caz de traumatisme şi întinderi musculare.