Doamne Atotputernice, Stăpâni­torul și Dumnezeul nostru, Părinte, Fiule și Duhule Sfinte, știm că am gre­șit la cer și înaintea Ta, și am mâniat bunătatea Ta, și am pornit certarea Ta spre noi, și suntem vred­­nici de cea mai cum­plită certare a Ta. Însă, știind iubirea Ta de oameni – că pre­cum îți este slava, așa și bună­tatea și milostivirea – cădem cu umi­lință la marea Ta milos­tivire și Te rugăm pe Tine, Cel ce nu vrei moartea păcăto­șilor, îmblânzește-Ți și-Ți în­toarce groaznica Ta mânie de la noi, cre­dincioșii robii Tăi, și nu ne pierde cu dreapta Ta mânie, întru fără­dele­gile noastre. Oprește, Doamne, și stinge focul mâniei Tale, pornit asupra noastră; iar norii cei întunecați, cu grin­dină stricătoare, risipește-i de­grabă și-i gonește la munți și-n lo­curi pustii, unde nu este viețuirea robilor Tăi.

Iar nouă, slugilor Tale, ne trimite ploaie lină și curată, numai cât este pentru trebuința și roada pămân­tu­lui nostru și spre folosul poporului Tău. Așa, Stă­pâne, Doamne, cu pu­terea dumne­zeirii Tale, poruncește degrabă văzduhului să stea întru li­niște și să se arate senin, curat, vesel și cu strălucire de soare, ca, bucu­rân­du-ne și mulțumindu-Ți, să Te mărim pe Tine, Preabunule, Dum­nezeul nostru. Că bun și iubitor de oameni ești și Ție slavă înălțăm, Ta­tălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.