30 de sfaturi pentru psaltul român contemporan

Reflecții

30 de sfaturi pentru psaltul român contemporan

    • 30 de sfaturi pentru psaltul român contemporan
      Foto: Bogdan Zamfirescu

      Foto: Bogdan Zamfirescu

Suntem o generație tânără, pe umerii căreia a căzut această importantă misiune, aceea de a revigora muzica din bisericile dreptmăritoare într-o manieră corectă, autentică, tradițională, bine argumentată. Suntem privilegiații care au acces la informație muzicală de o diversitate stilistică literalmente covârșitoare, aspect ce poate constitui de multe ori o provocare la discernământ și selecție în baza unor criterii sănătoase.

„Fraţilor, să împlinim sincer, cu încă mai multă credinţă, lucrarea imnelor,  fiind încredinţaţi că am dobîndit mare slavă de la Dumnezeu, ca unii cărora, […] ni s-a îngăduit să cîntăm minunile Dumnezeului celui veşnic.” (Sfântul Nichita din Remesiana, De psalmodiae bono).

 

Iubiți frați întru Hristos, știu că înțelepciunea acestui popor ne îndeamnă, precum o mărturisește și marele nostru dascăl Anton Pann, că e mai bine să tăcem dacă nu avem ceva mai bun de spus decât tăcerea însăși. Și mai știu că nimeni dintre noi, la vârsta noastră, nu se cuvine să dea sfaturi celorlalți, până nu a ajuns la starea maturității în meșteșugul psaltichiei.

Conștient fiind de toate acestea, îndrăznesc să vă adresez cu multă dragoste și implicare câteva gânduri care pot fi, pentru unii dintre noi, folositoare: ne aflăm într-un moment crucial în contextul postrevoluționar, când se decid din nou drumurile, cărările pe care va continua - din punct de vedere stilistic - arta psaltică în România. Suntem o generație tânără, pe umerii căreia a căzut această importantă misiune, aceea de a revigora muzica din bisericile dreptmăritoare într-o manieră corectă, autentică, tradițională, bine argumentată. Suntem privilegiații care au acces la informație muzicală de o diversitate stilistică literalmente covârșitoare, aspect ce poate constitui de multe ori o provocare la discernământ și selecție în baza unor criterii sănătoase.

De aceea, iubiți frați ai cântului pentru Hristos, îndrăznesc să vă împărtășesc din gândurile mele ce au scopul de a cultiva frumosul și autenticul în strana românească:

  1. Cântați de fiecare dată în strană cu multă grijă la starea sufletească și trupească, la gândurile emanate, la mișcările, gesturile și vorbele pe care le manifestați. Sfântul Vasile cel Mare aseamănă psaltul cu îngerul chemat spre doxologie. Suntem receptați ca un reper muzical, dar mai întâi, comportamental.
  2. Cântarea spre slava lui Dumnezeu este mai importantă decât orice concert pe cele mai mari scene ale lumii, pentru care soliști ajunși la cele mai mari performanțe se pregătesc luni întregi. Cugetați la aceasta și investiți gând și pregătire în această direcție.
  3. Învătați de la un profesor notația psaltică și cântați cât mai mult pe note. Veți deschide porțile către un repertoriu imens de cântări, nestemate ale compozitorilor din toate timpurile. Cât privește cântarea practică (direct de pe text), sursa primă de inspirație rămâne tot cântarea pe note.
  4. Încercați să alternați cărțile folosite în strană. Astfel, vă veți îmbogăți repertoriul abordat și viziunea la nivel stilistic.
  5. Nu acceptați orice piesă, fiți selectivi în a vă alege repertoriul. Promovați în strană colecțiile clasice, autorii clasici. Clasicul în psaltică nu este spectaculos, ci aduce echilibrul și frumosul, simetria și sobrietatea.
  6. Ascultați selectiv, îmbogățiți-vă discografia cu audiții în primul rând ale celor mai mari interpreți. Luați-i, mai întâi, ca reper de duh, de rugăciune și apoi de tehnică, de virtuozitate. La început, aceștia nu vă vor părea la fel de virtuoși ca alți soliști, dar cu timpul vă veți forma un gust mult mai rafinat și veți căuta starea de rugăciune în locul spectacolului, echilibrul și așezarea în locul modulațiilor dese și ale schimbărilor dese de ison, octoihia clasică în locul compozițiilor de filiație macamoidală, scrierea sinoptică în locul celei analitice.
  7. Faceți deosebire între „grecisme” și marii interpreți care depășesc granițele etnice. Nu uitați, de pildă, pe cine critică, dar și pe cine laudă Macarie Ieromonahul. Noi, suntem viitori dascăli și trebuie să „creștem” cu mult discernământ.
  8. Nu vă mulțumiți doar cu repertoriul propus de o antologie. Câteodată, editorul preferă piese mai „nonclasice” sau care nu întregesc, întotdeauna, seria celor opt glasuri (în cazul heruvicelor, de exemplu). Cercetați manuscrisele și scoateți la iveală și alte piese preferate de obștile mănăstirilor românești.
  9. Respectați, încurajați, promovați octoihia bisericească. Construiți-vă un repertoriu clasic de opt heruvice săptămânale, duminicale și praznicale, opt chinonice, opt axioane, opt rânduri de tropare la Fericiri, opt doxologii grabnice și pe larg, opt prochimene ale Apostolului și Aliluia, etc. Prin asta vor vedea toți complexitatea copleșitoare a tezaurului lăsat nouă de către compozitori.
  10. Încurajați cântarea în două strane. Toată creația Sfinților Imnografi a fost gândită pentru două strane. Este unul din secretele dinamizării slujbelor. Începeți să revigorați această tradiție de secole, în ciuda reținerilor, a obiceiurilor sau temerilor legate de pregătirea personală.
  11. Încurajați toată biserica să cânte tot ceea ce poate fi cântat corect, în duhul tradiției de secole. Dați-le credincioșilor texte și partituri multiplicate, chiar dacă la început vor fi timizi. Dirijați-i, explicați-le, pregătiți-i, adunați-i în jurul stranei, copii, adulți, femei, bărbați. Dascălul are, prin definiție, și o funcție didactică în comunitate, pe linie muzical-liturgică.
  12. Rugați pe preoții slujitori să vă sprijine inițiativele acestea didactice, de instruire în cântare a oamenilor, fără teama că lumea va reacționa. Nu subestimați puterea credincioșilor de a învăța. Vor răspunde pe măsura cerințelor.
  13. Rugați pe preoții din altar să cânte, atunci când se cere acest lucru (de exemplu, imnurile Veniți să ne închinăm, Lumină lină, Doamne mântuiește, Și ne auzi dar și Sfinte Dumnezeule sau prochimenele de seară în dialog cu cele două strane, etc.)
  14. Revigorați toate tipurile de cântare în biserică, după modelele descrise de către Sfinții Părinți. În felul acesta, veți experia plenitudinea laudei aduse de către toată suflarea, ca o închipuire a trinității: altarul îl simbolizează pe Tatăl, Fiul cu cele două firi este simbolizat prin cele două strane iar revărsarea Duhului este simbolizată de către mulțimea de credincioși.
  15. Cercetați tipicul și încercați să îl respectați întocmai, nu doar sub aspect liturgic ci și muzical. Asumați-vă acest lucru ca o perfecționare personală permanentă, până la a cânta, pe cât posibil, ținând cont de contextul liturgic, de glasuri, de tacturi, de genurile compoziționale, de podobii (reamintiți-vă podobiile și exersați asemănândele, înainte de slujbe), trăind experiența urcușului de la simple citiri de psalmi, lecturări ecfonetice, tropare și stihiri până la matimi sau irmoase calofonice.
  16. Mergeți la privegheri, îmbogățiți-vă experiența de strană cu slujbe diverse și contexte liturgice diverse.
  17. Faceți repetiții, dacă puteți, pentru slujbele ce urmează. Pregătiți repertoriul pentru marile sărbători și mai ales pentru hram. Slujba de hram să vă fie, pe lângă Învierea Domnului, sărbătoarea cea mai așteptată, unde timpul se desfată de frumusețea și tihna cântărilor.
  18. Nu folosiți isokratima (claviatură cu amplificare pentru ison) pentru niciun motiv la slujbe, ci doar la repetiții (dacă este lipsă de isonari)! Este precum candela electrică, fără vibrație și duh, fără energie și dinamică. Toată suflarea să laude pe Domnul! Parohiile să își crească de mici cântăreți care să refacă bogăția ierarhică a clerului inferior. Tineri și bătrâni, femei și bărbați, fiecare, în funcție de posibilități poate citi, sau poate ține isonul, poate fi canonarh, tipicar, cântăreț, domestic, lampadar sau, în final, protopsalt. Lăsați lumea să se apropie de strană, fiecare cu priceperea și aportul lui. Rezultatele se vor lăsa așteptate, dar bucuria va fi cu mult mai mare.
  19. Căutați să lecturați cât mai corect în stil ecfonetic fragmentele din Apostol, Paremii, răspunsuri la ectenii, Răspunsuri Mari etc. Există astăzi o puternică tendință de hipermelodizare sau cântare operistică (sau chiar pe voci) a ecfonezelor, străină de duhul și ethosul stilului ecfonetic.
  20. Luați lecții de canto clasic - nu trebuie cantitate, ci calitate - ore consistente cu profesori buni (Atenție! O tehnică defectuoasă poate duce la distrugerea vocii). În felul acesta, va crește interesul pentru dezvoltarea canto-ului în stil psaltic, un domeniu pe cât de necesar, pe atât de inexistent (cu prea puține excepții). Nu vă fie teamă! Canto-ul clasic, asistat de practica de strană, nu vă va denatura stilul psaltic de cântare, ci vă va învăța principii de bază pentru igiena vocală și folosirea corectă a aparatului sonor.
  21. Cântați îngrijit, cu multă atenție. Nu acceptați niciun exces vocal! Vocea este o investiție pe termen lung.
  22. Evitați cu orice preț să cântați dacă: nu v-ați încălzit bine vocea, sunteți răgușiți, sunteți extenuați vocal, aveți disfonie (!), este ger. Ajutați-i pe cei care prezintă probleme grave de tehnică vocală. Cântatul îndelung alături de ei vă poate influența tehnica de cânt.
  23. Căutați cât mai mult compania celor mai instruiți ca voi, atât în citirea notației cât și în tehnica vocală dobândită. A fi tânăr psalt, fără să fi ucenicit mai mulți ani pe lângă un dascăl (situație de nedorit, dar extrem de întâlnită) reprezintă, sperăm, o perioadă de tranziție pentru muzica psaltică din România și care se va îndrepta cu timpul.
  24. Dacă cineva își manifestă nemulțumirea cu privire la modul în care ați cântat, să știți că este un prilej bun de a reflecta asupra corectitudinii execuției, a capacității de redare a caracteristicilor glasului ales, a atenției cu care am selectat piesele în funcție de pregătirea și nu de entuziasmul propriu, a gradului și capacității de receptivitate a piesei de către preot sau credincioși, în fine, a diplomației de a construi lucruri mari, atent și cu pași mărunți.
  25. Fiți deosebit de selectivi și perfecționiști atunci când vă propuneți să postați o înregistrare proprie pe internet! Cei mai tineri o vor lua drept model, iar oamenii din alte domenii, religii etc. o vor considera o imagine sonoră ce ilustrează cântarea ortodoxă. O intepretare bună nu este dată doar de o voce bună. Mai presus de aspecte fundamentale precum intonație, intervale, atracții, scară, ornamente, tempo, timbralitate, emisie vocală, criterii de alegere a piesei, intenție, controlarea contextului obiectiv și subiectiv al înregistrării etc. ea trebuie să a) transmită un mesaj de rugăciune - nu lacrimogenă, pietistă, dar nici dură, insensibilă, ci în echilibrul fin al stilului bizantin, b) să fie o interpretare plăcută auzului dar în stilul psaltic și c) să fie mărturie a predaniei, a stilului învățat, preluat de la un dascăl (în cazul nostru, este mai dificil, ceea ce susține cu atât mai mult ideea de a fi selectivi).
  26. Citiți mult despre muzica universală. Construiți-vă o cultură generală, astfel încât să încurajați nașterea unei generații de muzicieni compleți, conștienți de tezaurul universal și puternic ancorați în predania, teoria și scrierile înaintașilor melurgi.
  27. Citiți mult despre muzica bizantină. Veți putea, astfel, aprecia cultura muzicală bisericească ca rugăciune, dar și ca artă și știință, cu valențe multiple, demnă de cercetat la nivel academic, precum celelalte arte. 
  28. Promovați muzica psaltică românească, dar mai întâi cercetați îndelung prin ce se caracterizează ea. Analizați compozitorii români clasici și manuscrisele românești de referință. Muzica psaltică românească trebuie să se regăsească printr-un repertoriu ce răspunde obligatoriu tuturor ipostazelor slujbelor bisericești: de la liturghia săptămânală până la cea a marilor praznice, de la tropare până la irmoase calofonice, de la Irmologhion până la Matimatar, Papadichie, Chinonicar etc.
  29. Fiți demni de condiția de psalt. Fiți conștienți de valoarea misiunii voastre, de chemarea de a îndrepta credincioșii spre a înălța lui Dumnezeu „cântare de biruință”.
  30. Să ne rugăm la Dumnezeu să ne ferească de nepăsare, delăsare, deznădejde și ignoranță și să ne sădească în suflet setea de cunoaștere și descoperirea trăirii prin cântare!

Cu dragoste pentru psaltul contemporan,

Adrian Sîrbu

Asociația Culturală „Byzantion”

Citește despre: