Mă simt curat de patimile toate

şi-alerg la Tine-n braţe ca un prunc

aş vrea să-Ţi spun acum dacă se poate:

Te-am răstignit la umbra mea de nuc.

Biserica lui Hristos este astăzi, mai mult ca oricând parcă, ţinta răutăţilor, amăgirilor, nonculturii. Cei care atacă Biserica se poziţionează, majoritatea, în exteriorul acesteia, şi este de înţeles acest fapt, ce nu este de înţeles: de ce astfel de oameni doresc transpunerea miezului în coajă şi invers? Ca şi cum coaja de nucă poate ţine morală sâmburelui sau, mai rău, vişina poate înlocui cireaşa. Astăzi, toţi oamenii ştiu că Biserica este bogată, că o stareţă a născut doi gemeni, dar ieri nu au ştiut şi nu vor să ştie nici mâine câţi sfinţi a dat Biserica umanităţii şi câţi martiri a dat umanitatea Bisericii. Astfel de oameni sunt departe de Biserică. Ei nu merită nicio atenţie pentru că nu s-au spovedit şi nu s-au împărtăşit niciodată, pentru că ei sunt oameni fără Omenie.

Prin Sfânta Spovedanie şi Sfânta Împărtăşanie omul are Omenie, omul este Om. Animalele nu se spovedesc, nu se împărtăşesc. Ele se bucură, se întristează, se înmulţesc, latră, mugesc, le este sete, le este foame, dar atât ...Animalele rămân animale.

Prin Spovedanie omul vorbeşte cu Dumnezeu în prezenţa Duhovnicului. La Spovedanie omul trebuie să fie sincer, fără teamă, fără reţineri, cu bucurie, cu pace, cu încredere.

Prin Împărtăşanie omul este cu Dumnezeu, omul merge cu Dumnezeu, omul îl primeşte pe Dumnezeu în sângele lui, în trupul lui, în viaţa lui şi pentru existenţa de dincolo de această viaţă.

Acestei Sfinte Taine a Bisericii i se mai spune, pe româneşte, şi Grijania, însemnând într-o traducere duhovnicească, a avea grijă de suflet.

Avem în viaţă, sau ne izbim în viaţă de două mentalităţi: una păgână, robitoare a trupului şi una ortodoxă, eliberatoare a Duhului. Concluzia este una şi generală: în împărăţia trupului fac ce vreau, în împărăţia Duhului fac ce trebuie. Prin Spovedanie mă scutur de ceea ce am vrut şi prin Împărtăşanie mă îmbrac în ceea trebuie.

De ce sunt legate aceste două Sfinte Taine?Pentru că prin Spovedanie mărturisesc păcatele mele, prin Împărtăşanie (Grijanie) mărturisesc pe Biruitorul păcatelor mele, Iisus Hristos. Dacă nu mă spovedesc şi nu mă împărtăşesc, rămân un rob al păcatelor mele şi al familiilor acestora născătoare de iluzii; dacă mă spovedesc şi mă împărtăşesc devin un rob al lui Dumnezeu, al Adevărului, al Biruinţei, al Dragostei, al Împăcării, al Certitudinilor.

Robul de mine...