„Cum de vezi paiul din ochiul fratelui tău, dar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum îi vei zice fratelui tău: Lasă-mă să-ți scot paiul din ochi!, și iată că’n ochiul tău este bârna? Fățarnicule, scoate mai întâi bârna din ochiul tău și numai atunci vei vedea să scoți paiul din ochiul fratelui tău” (Sfânta Evanghelie după Matei, 7).

Bârna este o bucată de lemn de calitate, șlefuită, finisată, poate lăcuită și sculptată. Este puternică și are rol de asigurare a rezistenței casei. Ea susține sau consolidează un spațiu construit. Paiul este o tulpină simplă, verde sau uscată, de regulă fără esență, goală pe dinlăuntru. Două lucruri, două definiții, o pildă cu doi ochi afectați de două figuri de stil.

Aspectul important al definițiilor este că această pildă a fost rostită de Domnul Iisus Hristos, Cuvântul întrupat, Domn și peste toată anatomia și fiziologia cuvintelor. Cuvintele rostite din Cuvânt au semnificație și vitalitate în fiecare celulă a lor.

În această pildă, cred că bârna semnifică nu doar greutatea și lungimea unei bucăți de lemn care jenează și provoacă usturime ochiului. Bârna poate fi înțeleasă fie ca o virtute șlefuită, sculptată, fie ca un păcat la fel de șlefuit și poate sculptat. Avem de-a face cu două aspecte antagonice, dar asemănătoare în context, care afectează în aceeași măsură vederea limpede și sănătatea ochiului.

Avem de-a face cu o virtute păcătoasă ori cu un păcat virtuos?!

Dacă ar fi fost vorba doar despre păcat, poate s-ar fi găsit o figură de stil sinonimă: gunoi, așchie etc. Virtutea sau păcatul prefigurate de bârnă sunt structuri de rezistență ale ființei.

Bârna poate fi o virtute care-mi acoperă limpezimea sau un păcat care-mi cangrenează ochiul. Partea frumoasă este că bârna reprezintă un corp străin neînsușit, neconsolidat încă în ființa noastră. Apare în ochi printr-o cauză externă, un accident, un vânt puternic, un caz fortuit. Ea poate fi eliminată, dacă se conștientizează influența negativă.

Partea mai puțin frumoasă este aceea că senzația de corp străin nu e simțită, că neclaritatea vederii ochiului afectat nu este sesizată. Deoarece este pătrunsă în ochi, ea poate fi asemănată cu o virtute egolatră, preluată doar prin simțul vederii din lumea sau valorile la care tânjim. Sunt conștient de valoarea și structura de rezistență a bârnei virtute, dar o preiau vizual pentru a da bine vederii în ochii altora.

Dar iată că vederea de bine în ochii altora e vederea rănită în ochii mei. Poate fi o virtute pe care o apreciez, o trăiesc în imaginația ei: Ce om serios, credincios, smerit și înțelept sunt eu, față de tine!

Eu, preaplinul de virtuți până-n ochi vreau să-ți demonstrez abilitatea mea în „oftalmologia” cognitivă și emoțională! Vreau să-ți scot bârna din ochi pentru ca tu să mă vezi cât de deștept sunt eu și, uite, ca o favoare pentru a vedea și tu lumea altfel, adică așa cum o văd eu: o lume fără naivitatea și inocența paiului în ochi, o lume consolidată pe bârna din ochi!

Bârna poate fi o și patimă tentantă, un păcat cizelat al vremurilor civilizate, un păcat virtute. Văd ispita lumii, o văd virtual și-mi place să joc în filmul acesta!

Din acest motiv, vreau să-ți scot paiul din ochi, pentru a te adapta la tendințele noi, pentru a fi în rând cu anturajul și contextul. Un pai în ochi este, totuși, o naivitate conservatoare care te elimină din clasament!

Omul cu bârna în ochi se obișnuiește cu acest tip de vedere bolnavă, deformată, neclară. Trăind cu o bârnă în ochi, eu trăiesc într-un scenariu în care mă văd și mă cred un chirurg binevoitor, specializat în problema ochiului fratelui meu. Văd nefiresc firescul fratelui meu, dar vorba Părintelui Arsenie Boca: „În mintea strâmbă și lucrul drept se strâmbă”.

„Fățarnicule”… însă îmi arată meseria de bază, nu sunt absolvent de medicină, ci de marketingul ipocriziei. Patima de temelie este fățărnicia. Pe această temelie, bârna din ochi consolidează personalitatea mea, un vânător de virtuți sau o victimă a păcatelor.

Bârna virtute urmărește slava deșartă, se aplică proverbului: Îți fac bine, pentru a-ți scoate ochii! Bârna patimă arată paiul unui om considerat ca fiind om de paie: Uite ce naivitate aveai în ochi, privește acum limpede la tentațiile lumii!

Cei doi oameni sunt, totuși, actori într-o pildă cu happy-end. Paiul este scos din ochi în oricare circumstanță, iar bârna odată scoasă nu va mai fi un corp străin în lumina unui ochi, limpede pe cale, al unui bun samarinean.