Pagină de jurnal catehetic
Cu verdele liniştitor al brazilor ce mă însoţesc de obicei pe calea către munţi, cu gândul de voiajor care îl cheamă pe Sfântul Gheorghe Pelerinul la împreună descoperire, cu rugăciunile dimineţii rostite ca într-un cântec, cu emoţia întâlnirii unor tineri noi, cu zâmbetul sufletului care se hrăneşte din noul itinerariu, aşa începe fiecare zi în care sunt invitat într-o parohie care susţine programul unei şcoli de vară.
De cele mai multe ori vă aduc ştiri din Protopopiatul Piatra-Neamţ sub forma unor informaţii concise sau articole ample cu caracter informativ. Acum vă aşez înainte o mărturie, spre a cuprinde măcar în parte bucuria lucrării unui responsabil cu cateheza din Arhiepiscopia Iaşilor.
Zi de joi, 30 august 2018. Final de vară, dimineaţă rece de toamnă, ceaţă acoperind vârfurile munţilor, oameni ce mişună prin fiecare sat şi oraş pe care îl tranzitez. Ştiţi ce frumos este Bicazul dimineaţa?
Ajung în parohia Dămuc-Ivaneş. Am întâlnire cu treizeci de adolescenţi, la invitaţia părintelui Constantin Poloşan şi a doamnei preotese Cristina Poloşan. Aici se desfăşoară din 27 august 2018 Şcoala de vară „Sfântul Fanurie”.
Am primit sarcina de a prezenta şi modera două teme: „Implicarea activă a tinerilor în viața Bisericii” şi „Rolul adevăratei prietenii, astăzi”. La prima vedere cele două teme sunt fie prea generale, fie prea banale. Dar cei treizeci de prieteni pe care mi i-a dat Dumnezeu au manifestat disponibilitate pentru dialog şi chiar dezbatere. O sesiune de tip conferinţă, un chestionar şi o a doua sesiune de discuţii libere şi mărturii de ambele părţi au înviorat ziua caldă de sfârşit de Gustar.
Cel mai interesant segment de vârstă în lume, deci şi în Biserică, este adolescenţa, vârsta tinereţii pre-adulte. Am descoperit împreună cu tinerii din Ivaneş că mărturia, cea mai vizibilă caracteristică a misiunii Bisericii, are nevoie de guri care să o împărtăşească, de mâini care să o arate, de picioare care să o răspândească şi de suflete care să o nască. Mărturia credinţei şi a vieţii tinerilor poate fi cea mai puternică în multe dintre contextele misionare ale trăirii noastre. Cele mai relevante idei ale dialogului nostru vin să vă arate modul în care ei se prezintă astăzi:
Cea mai mare ispită care îi paşte pe tineri este alegerea, cu obstinaţie şi cu prioritate, a ceea ce este uşor, mai la îndemână, mai accesibil. Într-o pasivitate incorectă şi de neînţeles, alternativele la moralitate, la credinţa adevărată, la normalitatea pe care o propovăduim sunt evidente şi acceptate fără opunere, fiindcă sunt avangardiste, sunt cool, sunt în ton. Tinerii pot şi merită să fie implicaţi în proiecte, unde să descopere, să analizeze şi să propună soluţii problemelor cu care ei se confruntă.
Tinerii, cu credinţele şi aspiraţiile specifice fac parte din realitatea Bisericii, locul lor fiind partea de timp numită prezent. Ei trebuie priviţi ca prezent al Bisericii şi nu permanent doar ca viitor, fiindcă rolul lor în comunităţile puternice este definitoriu. Importantă este regăsirea lor şi proiectarea scopului, valorizarea pentru comunitate.
Rolul adevăratei prietenii a fost definit de premisele ei: sinceritatea, încrederea şi sacrificiul care clădesc această relaţie. Mărturiile celor prezenţi, referitoare la binele prin care au descoperit adevăraţii prieteni sau la tristeţea pe care au produs-o unele false prietenii, au dat valoare dialogului care a fost limitat doar de timp. Dacă unele decizii ale autorităţilor ne provoacă indignare şi mâhnire, tinerii din Ivaneş mi-au oferit multă încredere că Dumnezeu are printre noi şi oameni care vor schimba în bine timpurile agitate în care trăim.
Proiectul şcolii de vară „Sfântul Fanurie” de la Ivaneş are meritele de a cuprinde teme atât de interesante şi de constructive, care să te facă să înţelegi de ce treizeci de tineri vin să stea între orele 9 şi 16 într-un spaţiu al bisericii să asculte, să întrebe, să povestească şi să înţeleagă noţiuni care le sunt cumva cunoscute, dar prea puţin aprofundate.
Invitaţi au şcolii de vară au fost în primele zile doamna Dr. Med. Neurolog Nicoleta Știrbu şi domnul Octavian Știrbu, Reprezentant Farmaceutic care au susţinut teme legate de vicii și impactul lor asupra Sistemului Nervos, de industria farmaceutică şi de atribuțiile și îndatoririle unui medic.
Studenții din parohie au moderat dezbateri legate de așteptările pe care le au tinerii de la Biserică, de influența banilor asupra viitorului lor şi de modul cum îşi aleg facultatea. Părintele Constantin Poloşan a explicat în mai multe sesiuni Sfânta Liturghie, a vorbit despre citirea Sfintei Scripturi, despre preoție şi a ţinut cuvinte de învăţătură cu impact asupra vieţii tinerilor.
Doamna preoteasă Cristina Poloşan a prezentat viața Sfântului Fanurie şi susţinut teme despre implicațiile meseriei de a fi profesor, despre Filantropia creștină şi a oferit 10 motive de a rămâne în România. Teodora Poloşan a moderat un atelier de film şi a lucrat alături de tineri două teste prin care ei să îşi descopere personalitatea şi misiunea.
Sâmbătă, 1 septembrie 2018, după acordarea diplomelor de participare, va fi organizată o masă festivă, iar în perioada următoare toţi participanţii vor lua parte la un pelerinaj în judeţul Neamţ. După orele prânzului am pornit spre parohie încărcat de bucuria descoperirii celor treizeci. Şi a reîntâlnirii cu familia Poloşan, care investeşte, ajutată de unii dintre membrii de bază ai comunităţii parohiei Ivaneş, timp, bani şi mai ales dragoste în cel mai preţios bun al Bisericii Ortodoxe – tinerii.
Biserica cea veşnic tânără mi-a oferit încă o lecţie de viaţă. Cu emoţia momentului şi cu recunoştinţa pe care le-o port gazdelor mele de la Ivaneş îmi spun în gând cu multă convingere, ca şi Nichifor Crainic, Vremea noastră este vremea tineretului!
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce ești Calea, Adevărul și Viața, și ai călătorit împreună cu sluga Ta, Iosif, precum și cu cei doi ucenici care au mers la Emaus. Însuți Stăpâne, călătorește și cu mine, robul Tău, binecuvântând călătoria mea. Trimite-mi mie înger păzitor, precum lui Tobie, să-mi fie povățuitor și să mă ferească nevătămat de toată întâmplarea cea rea, astfel cu pace, sănătate și cu bună sporire, să mă întorc întru ale mele și toată viața mea să preamăresc prea cinstit și de mare cuviință numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
