Nu plânge Maică Paraschevă,
Nu ți-am venit la căpătâi,
Însă ascultă ruga noastră,
Ocrotitoare ne rămâi.

Trimite vindecarea sfântă
Poporului ce e bolnav,
Maicuță ai inima frântă,
Ne vindecă de tot ce-i grav.

În ceas de taină-n Catedrală,
Întindeți ruga către cer,
Ne vom uni și noi din case,
Că rugile în veci nu pier.

Și de sub pronia Luminii
Vom fi cu toții un sobor,
Am împlinit ce-au vrut stăpânii
Dar sufletul ne-a fost în zbor.

El a ajuns la tine Maică,
Ți-a dat prinos un acatist
Și ți-a șoptit prin lacrimi calde:
„E greu Măicuța, dar rezist”.

(Cătălin Tecuceanul)