- Eu, frate Nikolai, nu o dată ţi-am spus şi încă îţi mai spun: îmi vine în gând să las totul şi să mă duc într-o chilie oarecare. Se face groaznic de trăit, frate Nikolai, groaznic. Doar că îmi este frică să plec singur şi nu am cu cine mă sfătui. Dacă ar fi trăit părintele Varnava, aş fi mers la dânsul, dar nu mai este printre noi. Dar eu însumi mă tem: mă tem să plec ca o santinelă din post - te împuşcă... În această stare începi să înţelegi cuvintele Sfântului Prooroc David: «Mântuieşte-mă, Doamne!». Dacă ar fi să iei doar această parte de frază, se înţelege de la sine că nimeni nu vrea să fie pierdut şi nu spune: «Pierde-mă, Doamne». Dar el adaugă mai departe: «Că a lipsit cel cuvios». Nu ai cui te adresa, Doamne, mântuieşte-mă! Doar acum am început să pricep de ce Sfinţii Părinţi fugeau din lume, anume - fugeau... şi aş vrea şi eu să fug în pustie...

- Părinte, dar cum să pleci de unul singur. Singur nu se poate...