Minuni ale Icoanei Maicii Domnului de pe Tolga (Tolgska)

Minuni - Vindecări - Vedenii

Minuni ale Icoanei Maicii Domnului de pe Tolga (Tolgska)

    • Icoana Maicii Domnului de pe Tolga (Tolgska)
      Icoana Maicii Domnului de pe Tolga (Tolgska)

      Icoana Maicii Domnului de pe Tolga (Tolgska)

Mirul izvorât din icoană se arătă dătător de tămăduiri, căci câţi se ungeau cu el, fiind cuprinşi de orice neputinţă, dobândeau sănătate.

La 16 septembrie 1392, în vremea egumenului Gherman, la Utrenie, când preotul spuse: „Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii, întru cântări cinstindu-o să o mărim”, din icoana Maicii Domnului a curs mir din mâna sa dreaptă, umplând biserica de bună mireasmă. Toţi privind minunea cu mirare şi cu spaimă, după Utrenie cântară cu însufleţire Paraclisul Maicii Domnului, la sfârşitul căruia, în timp ce cântau „Stăpână, primeşte rugăciunea robilor…”, din picioruşul stâng la Mântuitorului Hristos a curs mir. Egumenul şi fraţii se veseliră cu duhul, văzând acea preaslăvită minune. Mirul izvorât din icoană se arătă dătător de tămăduiri, căci toți câţi se ungeau cu el, de orice neputinţă ar fi fost cuprinşi, dobândeau sănătate.

Odată, un dregător cu numele Nichita, din Moscova, călătorea cu femeia sa, copilul de 4 ani şi oamenii săi, în luntre pe Volga. Pruncul îmbolnăvindu-se pe cale, muri. Deznădăjduit, Nichita aduse trupul neînsufleţit al pruncului dinaintea icoanei Maicii Domnului, rugându-se împreună cu femeia sa şi tânguindu-se nemângâiaţi. Pregătindu-i pruncului cele de îngropare, pe când se săvârşea obişnuita rânduială deasupra gropii, copilul se trezi şi vorbi. Toţi se umplură de uimire şi bucurie şi mulţumiră Preacuratei Maici a Domnului care nu trece cu vederea rugăciunea celor mâhniţi.

Altădată, se întâmplă un foc mare în mănăstire, iar văpaia cuprinse şi biserica, încât fraţii nu putură să-i deschidă uşile pentru a scoate dintr-însa mult cinstita icoană şi alte lucruri. Toţi se întristară pentru aceasta foarte. Însă după acel foc, aflară icoana afară din biserică, în dumbravă, stând întreagă pe un copac, fiind scoasă nu de mâini omeneşti, ci de mâini îngereşti. Deci luând-o iarăşi cu bucurie, ridicară o biserică mai frumoasă decât cea dintâi.

Din darul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, icoana nu încetează nici acum a face minuni, ci ca un preaminunat izvor revarsă tămăduiri neputinţelor, mângâiere şi izbăvire mâhnirilor şi izgoneşte duhurile cele viclene din oameni.

(preluare de pe www.sfintisiicoane.wordpress.com)