Domnul Georgios A. menționează în scrisoarea către obștea Mănăstirii că, după vizita lui în acel sfânt locaș, în timp ce se afla în baie, a remarcat în partea dreaptă a pieptului său o aluniță. Cu trecerea timpului, a observat că alunița creștea. Acest lucru i-a creat o neliniște puternică. A consultat un doctor, care i-a recomandat să o elimine cât de curând, pentru că asemenea situații sunt considerate suspecte. A luat, așadar, hotărârea să dea curs îndemnului doctorului, dar înainte de acea operație și-a dorit să se roage Sfântului Rafael.

Când a venit la Sfânta Mănăstire, după ce s-a închinat și s-a rugat, a primit binecuvântarea starețului, cel care i-a dăruit puțină vată îmbibată cu untdelemn de la candela nestinsă a sfântului. A uns în fiecare zi punctul de pe piept unde era alunița, în așteptarea intervenției chirurgicale. Într-o după-amiază, în timp ce făcea baie, alunița a căzut singură, fără să o atingă și fără să lase vreo urmă pe piele.

A încheiat textul scrisorii spunând că întâmplarea aceasta a demonstrat puterea vindecătoare a harului de care Sfântul Rafael se bucură de la Dumnezeu. De atunci, Georgios A. vizitează mănăstirea și se închină mereu la moaștele Sfântului Rafael, recomandând cu multă căldură prietenilor și cunoscuților să-l imite.

Vindecarea unei tumori maligne

Într-una dintre vizitele sale, domnul E. M. a adus-o pe Ecaterini P. ca să se închine Sfântului Rafael, pentru că suferea de o tumoare rea și peste puțin timp urma să aibă o intervenție chirurgicală. Părinții mănăstirii, după ce au săvârșit Paraclisul Sfântului Rafael, i-au dat untdelemn de la candela nestinsă a Sfântului. După puține zile a revenit doamna Ecaterini și i-a înștiințat pe părinții mănăstirii că din ziua când i-au dăruit untdelemn, în fiecare zi l-a așezat în locul unde avea să aibă loc intervenția. În zilele când avea să aibă loc operația, doctorii au diagnosticat că tumoarea dispăruse. De atunci, doamna Ecaterini este un pelerin credincios al Sfântului Rafael.

(Mărturii ale închinătorilor Mănăstirii Sfântului Rafael de la Ano Souli, Marathonas)