Ticălos şi vrednic de jale este cel ce cu toată minciuna se îndeletniceşte, că din început diavolul este mincinos. Cel ce cu minciuna se îndeletniceşte, acesta este fără de îndrăzneală, că urât este şi de Dumnezeu şi de oameni.

Şi cine nu va plânge pe cel ce petrece în minciună? Că unul ca acesta, la tot lucrul este neiscusit şi la tot răspunsul neîndemânatic. Unul ca acesta mânie şi sfadă ridică în mănăstire şi, în obştea frăţimii, este ca rugina în fier, fiindcă are inima îndrăzneaţă şi nu suferă. Cu dulceaţă ascultă vorbele de taină şi cu uşurinţă le descoperă, şi ştie prin vorbe a răsturna pe cei ce bine vieţuiesc. Începe lucrul şi pe sine fără de treabă se arată, fără de jurământ nimic nu vorbeşte şi prin multa cuvântare i se pare că este plăcut. Prea măiestru şi mult viclean este mincinosul! Mai mare decât rana aceasta nu este, şi defăimare mai înaltă nu se află, că de toţi este urât şi de râs este la toţi.

Pentru aceea, luaţi aminte, fraţilor, să nu vă îndeletniciţi cu minciuna!

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte şi învăţături vol. 1, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 78)