Lumina Învierii în Afganistan

Reflecții

Lumina Învierii în Afganistan

    • Lumina Învierii în Afganistan
      Foto: Lucian Irimia

      Foto: Lucian Irimia

    • Lumina Învierii în Afganistan
      Foto: Lucian Irimia

      Foto: Lucian Irimia

    • Lumina Învierii în Afganistan
      Foto: Lucian Irimia

      Foto: Lucian Irimia

    • Lumina Învierii în Afganistan
      Foto: Lucian Irimia

      Foto: Lucian Irimia

Lumina Învierii ne face să recuperăm forța spirituală și seriozitatea credinței care stă la baza gândirii și trăirii potrivit Evangheliei lui Hristos pentru a o înfăptui împreună cu El. Viața este mai tare decât moartea, iar iubirea lui Dumnezeu mai tare decât păcatul. Prin lumina Învierii, viața a învins moartea. Această credință pascală hrănește speranța noastră pe care vreau să o împărtășesc atât cu cei din Batalionul de Protecție a Forței Jderii, cât și cu întreaga comunitate creștin-ortodoxă, pentru că avem nevoie de mântuire.

Împreună cu Jderii mei, mă aflu de peste o lună de zile în teatrul de operații Afganistan. Sunt alături de militari de aproape 18 ani de zile, ca și preot misionar, atât în momentele frumoase cât și grele. Am ales să mă alătur Batalionului de Protecție a Forței Jderii și să simt trăirile duhovnicești ale sacrificiului militarului român, aflat departe de cei dragi, de tărâmurile natale, de biserica sa. Am fost lângă ei în pregătirea pentru misiune, m-au lăsat să le fiu duhovnic, să îi îndrum.

Am venit în Afganistan și am descoperit capela de pe Baza Aeriană Kandahar. Un spațiu mic, dar în care eu și Jderii mei am reușit să o transformăm într-un loc în care să aducem laudă lui Dumnezeu. Am realizat ce însemnă să slujești într-o țară musulmană și să simți în fiecare moment amenințarea războiului. Am trecut cu bine prin încercările Postului Mare, ne-am rugat și am fost uniți într-o credință către Dumnezeul nostru. I-am simțit pe Jderi, le-am văzut credința și m-am bucurat. Aici, sacrificiul are alte conotații și avem toți parte de el. Rugăciunile noastre sunt auzite de Domnul nostru și ne protejează de tot ce este rău.

În situația actuală, cuprinși de această pandemie, este o ocazie de a trezi nostalgia după comunitatea de credință, speranță și dragoste pe care o creează amintirea morții și Învierii Domnului. Dumnezeu vă vrea unii pentru alții și dorește ca noi să fim interesați de compasiune, caritate, ajutor reciproc, dragoste față de aproape. Dumnezeu dorește să creeze o mare unitate în omenire, așa cum El este, în mod tainic, o continuă dăruire de sine.

În timpul Postului Mare ne-am străduit, fiecare după a lui putință, având în vedere că teatrele de operații sunt contexte speciale. Drumul Crucii, pe urmele lui Hristos încununat cu spini și sub povara grea a osândei aplicată de Pilat la cererea expresă a evreilor, este greu. Pe El Îl vom recunoaște după rănile pătimirii, după glasul Său, după semnele de pace. Îl vom descoperi toți la frângerea pâinii și la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. El, prin a Sa Înviere, face să recuperăm forța spirituală și seriozitatea credinței care stă la baza gândirii și trăirii noastre după Hristos pentru a fi făpturi noi, împreună cu El.

Învierea nu este o simplă revenire la viața de dinainte, precum învierea lui Lazăr, ci în ea se cuprinde o întreagă istorie a răscumpărării de rău. Ea nu cunoaște egal fiind lucrul cel mai însemnat petrecut sub soare. Este începutul unei lumi noi care se recunoaște doar cu ochii credinței, fiind totodată și un dar divin. Au trecut mai bine de douăzeci de secole și vestea Hristos a Înviat!, limpede și proaspătă, răsună cu aceeași emoție ca în dimineața zilei de după sâmbăta care a devenit pentru creștini Ziua Domnului.

Paștele este bucurie, este viață, este învierea din morți pentru că Hristos a Înviat cu adevărat, iar nouă care eram morți sufletește, ne-a dat harul de a Învia cu El, prin forța iertării Sale. Dacă există vreo piatră pe inima noastră, să o dăm la o parte, să ne eliberăm de fâșiile de pânză ale morții care ne înfășoară sufletul și ne împiedică să umblăm în noutatea vieții, cu Hristos cel Înviat. Să ne bucurăm cu toții de această mare sărbătoare, fără de care zadarnică ar fi credința noastră.

În acest sens, grăitoare sunt cuvintele lui Sfântului Ioan Gură de Aur, citite în noapte sfântă: Bogații și săracii, împreună, bucurați-vă! Cei ce v-ați  înfrânat și cei leneși cinstiți ziua. Cei ce ați postit veseliți-vă astăzi! Masa este plină, ospătați-vă toți. Vițelul este mult, nimeni să nu iasă flămând. Gustați toți din ospățul credinței. Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat Împărăția cea de obște. Nimeni să nu se târguiască pentru păcate că din mormânt a răsărit. S-a sculat Hristos și au căzut diavolii. A înviat Hristos și se bucură îngerii ! A înviat Hristos și viața stăpânește! Lui se cuvine slava și stăpânirea în vecii vecilor, Amin!

Militarii români aflați la datorie în Afganistan simt trăirile și sacrificiul din Postul Mare și întâmpină cu mare bucurie Învierea Domnului. Chiar dacă suntem la mii de kilometri de cei dragi, nimic nu ne oprește să sărbătorim așa cum se cuvine una dintre cele mai importante sărbători creștine. Chiar dacă mulți dintre Jderi o să fie la datorie în noaptea de Înviere, sunt convins că lumina Învierii va veni în sufletul fiecăruia, iar noi suntem în gândurile și rugăciunile familiilor noastre.

Bunul Dumnezeu să ne cuprindă pe toți întru Lumina Sa și s-o purtăm pururea cu noi, pentru a ne desărvârși ființa noastră pământeană!

(preot militar Nicolae-Emanuel Negru)

 

Sursa: Observatorul Militar

Citește despre: