Utrenia – slujbă a dimineții

Taine, ierurgii, slujbele Bisericii

Utrenia – slujbă a dimineții

    • raze de lumină în biserică
      Utrenia – slujbă a dimineții / Foto: Oana Nechifor

      Utrenia – slujbă a dimineții / Foto: Oana Nechifor

În mănăstiri și în unele catedrale, sau chiar în unele biserici parohiale (în mare parte din orașe), în ajunul duminicilor, al sărbătorilor împărătești și al sfinților cu priveghere, Utrenia se slujește seara, în cadrul Privegherii (slujbei de noapte), în continuarea Vecerniei și a Litiei.

În ceea ce privește timpul săvârșirii acestei slujbe, în trecut, dar și astăzi doar în unele mănăstiri, Utrenia se oficia în ultima parte a nopții, spre dimineață, cu aproximativ două-trei ore înainte de a răsări soarele, după cum arată rugăciunile pe care preotul le rostește, în taină în sfântul altar, în timp ce la strană se citesc cei șase psalmi.

Astfel, dat fiind faptul că Utrenia începea în această parte a nopții, devreme, luminânda se cânta în momentul în care începea să se lumineze de ziuă, iar doxologia coincidea cu ivirea primelor raze de soare, ceea ce oferea slujbei o frumusețe aparte.

În zilele noastre, doar Utrenia Paștilor păstrează caracterul nocturn al Utreniei din vechime, la toate bisericile, iar în unele locuri și cea a Nașterii Domnului, săvârșindu-se după miezul nopții. În celelalte zile, Utrenia se oficiază în general dimineața, după răsăritul soarelui, începând cu ora șapte, fiind premergătoare Sfintei Liturghii. În mănăstiri și în unele catedrale, sau chiar în unele biserici parohiale (în mare parte din orașe), în ajunul duminicilor, al sărbătorilor împărătești și al sfinților cu priveghere, Utrenia se slujește seara, în cadrul Privegherii (slujbei de noapte), în continuarea Vecerniei și a Litiei.

Excepție de la timpul general al săvârșirii (dimineața), face Utrenia din zilele de miercuri și vineri din săptămâna a cincea a Postului Mare, precum și cea din toate zilele ce alcătuiesc Săptămâna Patimilor, care se săvârșește tot seara, ca și Privegherea, însă singură, fără să fie unită cu Vecernia, în acest caz purtând denumirea de Vdenie sau denie.

Citește despre: