Iubirea de frumos, de aproapele, de Dumnezeu

Documentar

Iubirea de frumos, de aproapele, de Dumnezeu

    • Ioan Alecu Iacobuță
      Ioan Alecu Iacobuță

      Ioan Alecu Iacobuță

    • Biserica Nașterea Maicii Domnului din satul Ruși, Dobrovăț
      Biserica Nașterea Maicii Domnului din satul Ruși, Dobrovăț

      Biserica Nașterea Maicii Domnului din satul Ruși, Dobrovăț

    • Dobrovăț. Istorie și legendă, Editura Graphix, Iași, 1994
      Dobrovăț. Istorie și legendă, Editura Graphix, Iași, 1994

      Dobrovăț. Istorie și legendă, Editura Graphix, Iași, 1994

Era înzestrat cu o memorie fantastică. A fost un mare iubitor de frumos, de călătorii, de lectură și, nu în ultimul rând, de natură, de satul natal înconjurat de minunata pădure Dobrovăț.

Ioan Alecu Iacobuță s-a născut la data de 15 aprilie 1932 în comuna Dobrovăț, jud. Vaslui (la acea vreme), fiu al lui Alecu și al Frăsinei Iacobuță. Urmează școala primară și gimnazială în satul natal, iar studiile liceale în cadrul Centrului Școlar Medical de Băieți (actualmente Școala Posliceală „Grigore Ghica Vodă”). După absolvirea liceului, a urmat cursurile Facultății de Drept din București.

A activat mai bine de 40 de ani la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, ajungând în forurile de conducere ale instituției (procuror adjunct), fiind în același timp și coordonator de practică pentru studenți. După 1990 a predat disciplinele Criminologie (anul II de studiu) și Criminalistică (anul IV de studiu) la Facultatea de Drept a Universității „Al. I. Cuza”, dar și la Universitatea „Petre Andrei” din Iași. De asemenea, a predat discipline juridice la Academia de Poliție (pe perioada cât a funcționat la Iași) și Drept Economic la ISE (Institutul de Științe Economice). 

Era înzestrat cu o memorie fantastică. A fost un mare iubitor de frumos (pictură, operă, literatură), de călătorii (a reușit să călătorească în străinătate și în timpul regimului comunist pe cât era cu putință), de lectură (citea enorm de mult, chiar și pe patul de moarte, neurmărind posturile de televiziune și ascultând doar radioul, în special programul de știri) și, nu în ultimul rând, de natură, de satul natal înconjurat de minunata pădure Dobrovăț. Vorbea fluent șase limbi străine: engleză, franceză, germană, italiană, spaniolă și maghiară.

Toată această experiența vastă, în atât de multe domenii (juridic, artistic, socio-cultural), acumulată de-a lungul deceniilor, a constituit punctul de pornire pentru activitatea literară asupra căreia s-a îndreptat, cu precădere, după ce s-a retras la pensie. Activând în special în domeniul criminalistic, cărțile dumnealui aparțin genului polițist, toate având ca temă principală crima în diverse forme și ipostaze. Printre romanele publicate amintim: Copiii soldatului, Dragostea care ucide, Locotenentul îndrăgostit, Un grănicer bogat, A doua evadare, Castele de nisip, O revedere prea târzie, toate apărute la Editura Venus, între anii 2006 și 2014

Însă, cartea care ne-a atras în mod deosebit atenția, nu este un roman, ci o monografie – monografia satului natal, intitulată Dobrovăț. Istorie și legendă, apărută la Editura Graphix, Iași, în 1994. Lucrarea este o amplă și completă (până la acea dată) radiografie a comunei Dobrovăț, realizată din diverse puncte de vedere (geografic, istoric, socio-cultural și economic) cuprinzând zece capitole: Cadrul natural, Istoricul localității, Populația, Organizarea teritorial-administrativă, Economia, Învățământul și cultura, Monumente istorice, Elemente de etnografie și folclor, Aspecte ale graiului și Dobrovățul văzut de... (diverse personalițăți ale culturii românești precum: Mihai Eminescu, Alexandru Vlahuță, Nicolae Iorga, Ada Orleanu, Vasile Pîrvan, Ion Simionescu, Mihail Sadoveanu și Regina Maria). Acest proiect s-a născut din dragostea profundă pe care domnul procuror Iacobuță a purtat-o în suflet pentru satul natal, pentru rădăcinile strămoșești, pentru datinile și obiceiurile pe care le-a trăit de-a lungul copilăriei, dar și pentru oameni. Era o persoană echilibrată, calmă, înzestrată cu răbdare și cu un talent deosebit în a-i asculta pe ceilalți. Niciodată nu refuza să ofere orice fel de ajutor oricui îi cerea, grija sa cea mai mare fiind să-și ajute aproapele. 

Din anul 1998 în localitatea natală (Parohia Dobrovăț –Ruși), cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Daniel, Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, a început construirea unei biserici cu hramul Nașterea Maicii Domnului, în centrul parohiei. Prin experiența profesională și de viață, și dragostea de locurile natale, domnul procuror Iacobuță s-a dovedit a fi un bun sfătuitor în vederea atingerii acestui obiectiv, și nu numai atât, a contribuit și material până la finalizarea acestuia în anul 2007, când a fost răsplătit cu Diplomă de Ctitor pentru întreaga contribuție adusă comunității de enoriași, de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, la data de 26 august, Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Bucovinei și Locțiitor de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

Cu părere de rău, domnul procuror Ioan-Alecu Iacobuță a trecut la cele veșnice la data de 2 mai 2014, la vârsta de 82 de ani, fiind înmormântat de un sobor de preoți la Cimitirul Eternitatea din Iași.

(Pr. Nicolae Pătrăuceanu, Parohia Nașterea Maicii Domnului, Dobrovăț, Ruși)

Citește despre: