Sfinte din neam basarabean,

Din pruncie ai fost orfan.

În țara mamă ai venit,

Cu unchiul ce te-a ocrotit.

Ai fost la școală creștină,

Într-un loc plin de lumină

De un sfânt iubit în popor,

Spiridon cel vindecător.

Cu unchiul la drum ai plecat,

În Vrancea și către Regat

Și ai mers să te faci licean.

La Seminarul buzoian.

Intrând în călugărie,

Ai primit slujba diaconiei.

Nume de rege ți-a fost dat,

Care de frați a fost trădat.

Ca director de Seminar,

Ai slujit un an școlar,

Fiind chemat apoi de Dumnezeu

În treapta de arhiereu

Unde Manole a zidit

Un locaș Domnului slăvit.

Dar ai revenit acasă,

În Moldova cea frumoasă.

Unde mult timp ai păstorit

Ca Părinte Mitropolit.

Importantă realizare,

Făcând Catedrala Mare!

Un incendiu se abătea,

Atunci când Hristos Se năștea,

Fugeai, fără încălțare,

La Sfânta Ocrotitoare.

Dar, minune minunată,

Sfânta a rămas intactă.

Sicriul de foc a fost cuprins,

Dar de Sfântă el nu s-a atins.

Ai fost grabnic ajutător,

Și săracilor mângâietor.

Când ai plecat în veșnicie,

Te găseai în sărăcie.

Bani la tine nu ai păstrat,

Pentru a fi înmormântat,

Că ai oferit ajutor,

Celor necăjiți din popor.

Dar cei cu grija locală,

Au făcut de rânduială.

Și acum ajutor mai primim,

Dacă în suflet te cinstim.

Și ai fost pus în calendar

Mai spre sfârșitul lui gerar.

(*** Poezie trimisă pe adresa redacției de către Marius Gireadă din Dorohoi)