Moldovenii şi-au luat-o ca ocrotitoare pe Cuvioasa Parascheva încă din vre­mea lui Vasile Lupu. Datorită specificităţii sale, această sărbătoare făcea parte dintre cele mai însemnate sărbători ale anului, fiind deschisă printr-o ceremonie fastuoasă de către însuşi domnitorul Moldovei.„La 14 zile a lunii Octomvrie, aici în pământul Moldovei, întru această de Dumnezeu păzită ţară, se prăznuieşte la Mănăstirea a trei Sfinţi Ierarhi Svânta şi Cuvioasa prepodobna Parascheva ceo noao, al căruia sfânt ei trup întreg se află întru această nu-mită mănăstire, aduse fi-indu sfintele ei moştii de răpăosatul Vasilie Voe-vod, la anii 7148 (adică 1640)“, consemnează Con­dica de ceremonii a logo-fătului Ghiorgachi, scrisă la 5 noiembrie 1762, din porunca domnitorului Gri-gore Callimachi, în timpul primei sale domnii, lu­crare ce se păstrează la Arhivele Statului.

Liturghia începea după ce domnul săruta moaştele

În trecut, domnul Mol­dovei participa la toate slujbele praznicului şi îndeplinea următoarele ac-ţiuni protocolare: „Cu o zi înainte de prăznuire, egu­menul mănăstirii venea cu ploconul obişnuit, cafea

şi zahăr, la Domn ca să-l roage să-i facă cinstea cu domneasca sa parisie (n.r: prezenţă domnească), la ceremonia praznicului“, menţionează Dan Simionescu într-un studiu rea­lizat în prima parte a se­colului al XX-lea pe baza condicii logofătului Ghiorgachi. Ceremonialul debu­ta în ajunul sărbătorii, continuând apoi în ziua hramului. În ajunul sărbătorii, la ora 14.00, în bătaia clopotelor, racla cu moaştele sfintei era scoasă din baldachin şi aşezată în mijlocul bisericii pentru ca moaştele să fie sărutate de popor. „Urma slujba Ve­cerniei mari, după care slujbă venea şi doamna cu alai la biserică şi-i ieşea întru întâmpinare egume­nul cu Evanghelia. După Vecernie se cânta para­clisul sfintei şi apoi toţi ieşeau în curte“, consemnează aceeaşi sursă.

În această măreaţă zi, marele vistier trebuia să trimită la biserică, din partea domnului, două lumânări mari de ceară pictate. Marele şătrar (boierul care avea în pază corturile unei tabere în timp de război) avea grijă ca în ograda bisericii să se întindă un cort deschis pentru a sta familia domnească, iar vătaful de aprozi aranja scaunele mitropolitului şi ale fami­liei domneşti.

A doua zi, când la biserică sosea domnitorul, acesta era întâmpinat la uşa bisericii de mitropolit, i se cânta Axionul şi Slavoslovia, iar slujba căpăta caracter de procesiune. To­tul se desfăşura sub bătaia intensă a clopotelor. „Începând Litia, patru preoţi ridicau racla şi oco­leau cu ea biserica; afară în curte, domnul săruta moaştele, se miruia, punea «în blid» zece lei, se miruiau ceilalţi şi intrau în biserică, unde începea Li­turghia. Moaştele care şezuseră afară pentru a fi sărutate de popor se adu­ceau în biserică la cântarea Heruvicului, când domnul (şi familia lui) tre­cea pe sub trupul sfintei, care apoi era pusă pe ma­sa sfântă, în Altar“, continuă Dan Simionescu. De aici, moaştele erau aduse iarăşi în mijlocul bisericii, aproape de chinonic. Une­ori, după Sfânta Litur­ghie, domnul obişnuia să bea cafea în „chilia egumenului“, alteori o bea cu toată boierimea în spătărie.

Printre cele mai mari pelerinaje ortodoxe din lume

Din vremea lui Vasile Lupu, credincioşii moldo­veni au căpătat evlavie la sfântă şi din neam în neam şi-au transmis această evlavie, încât aceasta nu a scăzut niciodată, ci a sporit de la epocă la epocă. Chiar şi în timpul regimu­lui comunist, de hramul

Cuvioasei, Catedrala mitropolitană devenea neîncăpătoare pentru cei veniţi să mulţumească şi să-i ceară ajutorul.

Sărbătoarea Sfintei Parascheva din 14 octombrie a luat o mare amploare începând cu hramul ei din 1955, când un sobor de arhierei a proclamat oficial în faţa a sute de credincioşi şi a altor Biserici surori ge­neralizarea cultului Sfintei Parascheva în Biserica Română. Până atunci, Cuvi­oasa Parascheva era trecută în rândul sărbătorilor cu cruce roşie, numai re­gional. Generalizarea cul­tului ei a fost hotărâtă deSfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la 28 februarie 1955.

De-a lungul timpului, Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a bucurat de o cinstire deosebită din partea credincioşilor care au venit să se închine moaştelor sale.

Începând cu anii â90, prin stăruinţa actualului Patriarh, PF Părinte Da­niel, hramul Cuvioasei Parascheva a căpătat o amploare din ce în ce mai mare, pelerinajul prilejuit de sărbătoarea ei numărându-se astăzi printre cele mai mari pelerinaje ortodoxe din lume. La hramul ei din fiecare an sunt prezenţi mii de credincioşi din toată ţara, zeci de personalităţi ale vieţii publiceşi bisericeşti, ziua de  14 octombrie devenind astfel centrul Ortodoxiei româneşti.

Pelerinajul Sfintei Parascheva prin toată Moldova

Mijlocirile Sfintei Parascheva pentru români sunt multe. În vremuri grele, racla cu moaştele ei era scoasă în procesiune. Secolul al XX-lea consemnează două astfel de evenimente. În martie 1944, din cauza războiului s-a pus problema evacuării bunurilor Mitropoliei. Astfel, s-a hotărât ca racla cu moaştele Sfintei Parascheva să fie dusă la Mănăstirea Govo­ra, unde