Amintiri de la Cuvioasa

Hramul Sfintei Cuvioase Parascheva

Amintiri de la Cuvioasa

    • Amintiri de la Cuvioasa
      Amintiri de la Cuvioasa

      Amintiri de la Cuvioasa

    • Amintiri de la Cuvioasa
      Amintiri de la Cuvioasa

      Amintiri de la Cuvioasa

    • Amintiri de la Cuvioasa
      Amintiri de la Cuvioasa

      Amintiri de la Cuvioasa

Dacă Dumnezeu ne-a dăruit bucuria de a ne întâlni și pe pământ cu sfinții, vreau să strâng într-un mănunchi toate aceste dureri, toate aceste bucurii, toate aceste rugăciuni și mulțumiri ale oamenilor și să cred că rostul lor cel mai deplin e să ne unească pe noi între noi și pe noi cu Dumnezeu, în dragostea cea desăvârșită. 

Momentele pe care le trăiești într-un pelerinaj se înscriu în ființa ta și-ți deschid cumva noi perspective de abordare și înțelegere a vieții. Citind sau vorbind cu alții, îți dai seama care sunt soluțiile și la problemele tale, îți dai seama că nu ești singur. Dincolo de ceea ne-au mărturisit oamenii adunați la Iași în aceste zile, rămân multe lucruri nespuse și neștiute, ca o comoară de taină, ca o lucrare ascunsă ale cărei roade numai Dumnezeu le știe.

Redau în continuare câteva frânturi din discuțiile cu pelerinii.

„Atât cât mă mai țin picioarele, merg oriunde mă cheamă Domnul”

 „Am venit la Sfânta cu aceleași gânduri frumoase. Cuvioasa te cheamă, chiar dacă poate nu ai vrea să vii, poate ai niște piedici. Mă gândeam: am stat anul trecut mult... nu, nu mai merg. Ei, totuși, n-am putut. Sunt din București. Timpul trece repede, Maica ne face loc și ne dă și vreme bună. Și Sfântul Simeon. Celor care își doresc să vină într-un astfel de pelerinaj, le spun să nu pregete. Celor care își doresc, dar nu reușesc să ajungă, să-i poarte prietenii în rugăciune. Ne rugăm și noi pentru cei care nu pot să ajungă, mai ales pentru bătrâni. Am două prietene mai în vârstă pe care mi le-am dorit aproape, dar n-au putut să vină. Am zis că atât cât mă mai țin picioarele, merg oriunde mă cheamă Domnul.Am auzit persoane care au zis că Sfânta era caldă. Eu, când ajung în fața ei, simt ca o flacără. E un moment măreț și mă emoționez foarte tare”, mărturișeste doamna Adriana.

Doamna Elena din Buzău a venit cu fetele și nepoții. De 25 de ani e nelipsită. „Eu știu dacă la anul voi mai putea veni? Ne ajută Maica Parascheva și Maica Domnului și Sfântul Simeon, ne ajută, mamă. Să avem doar credință în ei. Sunt oloagă, am hernie de disc. Cu toate că n-am avut bani pentru drum, m-am mai împrumutat. Merită tot efortul, căci și sfinții au pătimit. Erau ca noi. N-au făcut ei jertfă pentru Dumnezeu? I-au fost credincioși Lui. Cu picioarele goale, iarna umblau. Dumnezeu le-a dat răsplată. Noi azi suntem îmbrăcați, în lux chiar”.  

„Ne sfârâie inima să ajungem la ea!”

Cu broboada strânsă sub bărbie, femeia de lângă mine, așezată jos pe trotuar, să-și mai odihnească picioarele, a izbucnit în lacrimi de bucurie. Mă privește cu ochii ei albaștri, zâmbind, vădit emoționată: „Am venit cu voie bună și cu dragoste pentru Cuvioasa Parascheva, din dragoste am venit. Azi era cât pe ce să dau colțul. A venit salvarea, mi-au dat tratament. Vedeam negru în fața ochilor, nu mai știam ce-i cu mine. Poate e o încercare de la Dumnezeu. Mă rog și pentru sănătatea mea. Printre lacrimi, îmi șoptește: „Pentru mine, Sfânta Parascheva este cea mai evlavioasă de pe fața pământului, pentru că ea a venit la noi în țară cu multă dragoste, nu cu puțină, pentru noi, românii, mai ales pentru noi, moldovenii” , crede Maia Lupoae de  68 de ani din Galați.

Anișoara Mantu, tot din Galați, cu haine cernite, cu chipul blând și voce scăzută îmi spune: „Noi venim de la revoluție în fiecare an. Eram șase surori. Una a murit, iar acum, alta e pe patul de moarte, la spital. Ea venea mereu și se ruga să nu mai tușească și i-a luat Cuvioasa tusa aceea. Acum ne rugăm pentru ea, pentru toți, pentru copii, pentru nepoți. I-am adus înaintea Ei toate greutățile, și ne rugăm, cât mai trăim, să ne ierte toate păcatele, că poate am făcut multe în viață. Când mă atingeam de ea, simțeam că parcă mișcă, e caldă. Ne sfârâie inima să ajungem la ea! N-am lăsat pe nimeni acasă. Am lăsat toată treaba și am plecat, că treaba o găsești continuu, dar Sfânta, o dată pe an”.

„Să devenim mai buni, prin mijlocirea Sfintei Parascheva”

Vocea îi tremură, mâinile și le frânge. „Nu știu până la anul câți mai rămânem din cei care suntem aici, că ne-alege, câte unul, câte unul. Noi trebuie să fim pregătiți tot timpul, mărturisiți, împărtășiți, cu rugăciunea pe buze, dar nu prea le facem, suntem ținuți de vrăjmaș, noi ne facem timp de altele”, oftează bătrâna.  

„Sfânta Parascheva să ne dea liniște în familie și înțelegere. Dumnezeu lucrează prin sfinții lui și îmi doresc să devenim mai buni, prin mijlocirea Sfintei Parascheva, să fim mai puțin apăsați de grijile acestea din lume”, spune Liliana din Piatra Neamț, profesoară și mamă a doi copii.

 „Mă simt ușoară când ajung aici. Mă împuternicește Sfânta Parascheva. Așteptarea o simt ca o bucurie, nu mi se pare grea, deloc! Anul trecut am stat pe ploaie 24 de ore și nu ne-am îmbolnăvit, n-am pățit nimic. Putem să dormim și pe piatră, ne întărește Domnul și Sfânta Parascheva. Aici în ploaie și nu pățim nimic, dar dacă am fi acasă, ne trage un curent sau altceva, gata, mă doare ici, mă doare colo”, afirmă Maranda Gurău din Botoșani.

„Sfânta niciodată nu m-a lăsat”

Adam Stanca din Vaslui are 69 de ani. Cu un calm desăvârșit, exclamă: „E așa de frumos aici, că-mi trec toate durerile! Să ne-ajute Dumnezeu și Maica Domnului întotdeauna.”

Aurica Bosu din Covasna se roagă pentru întărire în credință. „Eu sunt bolnavă, dar prin credință trăiesc. Băiatul mi-a fost împușcat în armată, am avut multe necazuri, dar numai prin credință am trecut cu bine peste toate”.

Doamna Olga din Botoșani le poartă în rugăciune pe nepoțele sale, să le lumineze Dumnezeu mintea, să învețe bine la școală. Cu o voce blândă, ea îmi spune: „O viață frumoasă să aveți! A mea n-a fost așa frumoasă”. „De ce spuneți asta?”, o întreb. Lacrimile încep să-i izvorască din ochi: „Mi-a murit soțul acum un an, și când rămâi singur... singurătatea aceasta e foarte rea. Pe deoparte suntem noi, cei văduvi, dar mă gândesc că pe de altă parte sunt tinerii care nu reușesc să-și întemeieze o familie. Și lor le e greu. Dar Bunul Dumnezeu ne ajută să depășim necazurile acestea.  Am fost odată așa de bolnavă, nu mai aveam speranță că voi fi mamă la trei copii. Și Sfânta m-a ajutat, m-a învrednicit și m-a scăpat de boala ce am avut-o (o infecție grozavă la un rinichi). Niciodată nu m-a lăsat”.  

Dacă Dumnezeu ne-a dăruit bucuria de a ne întâlni și pe pământ cu sfinții, vreau să strâng într-un mănunchi toate aceste dureri, toate aceste bucurii, toate aceste rugăciuni și mulțumiri ale oamenilor și să cred că rostul lor cel mai deplin e să ne unească pe noi între noi și pe noi cu Dumnezeu, în dragostea cea desăvârșită.