Cuvioasa Parascheva s-a născut la începutul sec. al Xl-lea, într-o familie credincioasă din satul Epivata (astăzi Selim Paşa), lângă Kallicrateia, în Tracia, la 50 km sud-vest de Constantinopol. A avut un frate, Eftimie, care s-a nevoit timp de 30 de ani într-o mănăstire din Constantinopol, apoi a fost hirotonit episcop de Madit. Se spune că pe când avea 10 ani, într-o biserică, Parascheva a auzit cuvintele Mântuitorului: „Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie" (Marcu 8, 34). Impresionată, a dăruit hainele sale unei fetiţe sărace, îmbrăcându-se ea cu cele rupte. Acest lucru l-a făcut de mai multe ori, neţinând seama de mustrările mamei. Intr-o zi a dăruit şi crucea din aur pe care o purta la gât.

O viaţă închinată Domnului

Cerută în căsătorie de numeroşi tineri bogaţi, a refuzat propunerile lor. Mai mult, dorindu-şi să se retragă în pustie, a plecat fără ştirea părinţilor la Constantinopol. După ce s-a închinat în bisericile de aici, s-a îndreptat spre Heracleea Pontului, petrecând cinci ani de zile în diferite nevoinţe în Mănăstirea Maicii Domnului. Ulterior, a plecat spre Ierusalim pentru a se închina la Locurile Sfinte. S-a retras apoi într-o mănăstire de maici din pustiul Iordanului, trăind în post, priveghere şi rugăciune neîncetată. Într-o noapte, pe când avea 25 de ani, i s-a arătat un înger în vis care i-a spus: „Lasă pustiul şi întoarce-te în patria ta, unde vei da trupul tău pământului, iar sufletul tău se va duce în cer, alături de Mirele tău". Încredinţată că este o vedenie dumnezeiască, s-a întors în locurile natale, oprindu-se întâi în Constantinopol.

S-a mutat la Ceruri la doar 27 de ani

Bolnavă şi sfârşită, s-a întors în Epivata, întemeind, conform tradiţiei, un cămin pentru săraci, orfani, văduve şi suferinzi. Tot ea s-a îngrijit şi de Biserica Sfinţilor Apostoli. După alţi doi ani de nevoinţă, pe când avea 27 de ani, sufletul ei a plecat spre ceruri, la Mirele său. Îngropată ca o străină, a fost curând dată uitării. Însă Dumnezeu a proslăvit-o, descoperind trupul ei neputred şi frumos mirositor. Fiind îngropat alături de ea un marinar, ea s-a arătat în vis ca o împărăteasă la doi localnici, cerând să fie aşezată într-un loc de cinste. Moaştele ei, scoase  la lumină,  au  fost aşezate în Biserica Sfinţilor Apostoli, unde au stat timp de 200 de ani. De aici au fost mutate la Târnovo, apoi la Vidin, Kruşevaţ şi Belgrad, ajungând în cele din urmă la Constantinopol, în 1521.

Cum şi când a ajuns la laşi

După 120 de ani, moaştele Cuvioasei Parascheva au fost din nou mutate, de această dată spre o destinaţie definitivă: Târgul Iaşului, capitala Ţării Moldovei. În 1641, după ce domnitorul Vasile Lupu a plătit toate datoriile Patriarhiei Ecumenice, patriarhul Partenie I şi membrii Sinodului au hotărât să-i ofere, drept recunoştinţă, moaştele Cuvioasei. Astfel, moaştele nu au fost cumpărate, ci au fost dăruite în semn de mulţumire. Racla cu moaştele sfintei a fost transportată cu o corabie pe Marea Neagră până la Galaţi, însoţită de trei mitropoliţi greci. De aici a fost adusă la Iaşi într-un car cu boi, înconjurată de o mulţime de clerici şi credincioşi, întâmpinate cu mare cinste de Vasile Lupu, mitropolitul Varlaam şi de episcopii de Roman si Huşi, moaştele au fost aşezate în ziua de 13 iunie 1641 în Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi". Rămânând neatinse după incendiul din 26 decembrie 1888, au fost mutate în Catedrala mitropolitană, unde odihnesc şi astăzi.
Aducerea moaştelor Cuvioasei la laşi este surprinsă în mozaicul ce împodobeşte nişa din Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi" unde au stat până în 1888. Dimitrie Cantemir descrie acest moment: „Sultanul Murad al IV-lea a dat voie Domnului Moldovei, Vasilie, să strămute sfintele moaşte, din biserica patriarhicească a Constantinopolului; şi le-a câştigat acestea, pentru cele înalte şi mari binefaceri şi slujbe, făcute Sfintei Biserici celei mari; că din înseşi veniturile sale a plătit peste 260 de pungi, ce datora Biserica turcilor şi creştinilor. însă, fiindcă la turci este oprit a strămuta mortul peste 3 mile, afară de trupul sultanului, a cheltuit peste 300 de pungi la poarta otomană, ca să ia voie pentru strămutarea sfintelor moaşte".

Pelerinajul Sfintei prin toată Moldova

Mijlocirile Sf. Parascheva pentru români sunt multe. În vremuri grele, racla cu moaştele ei era scoasă în procesiune. În sec. al XX-lea sunt consemnate două astfel de momente. În martie 1944, din cauza războiului, s-a pus problema evacuării bunurilor Mitropoliei. S-a hotărât ca racla cu moaştele Sf. Parascheva