„Un om oarecare avea două slugi și i-a trimis pe ei în țarina lui să secere grâul și le-a poruncit să secere șapte hectare într-o zi. Unul și-a pus toată puterea să împlinească porunca dată de stăpânul său, dar n-a reușit să o împlinească, deoarece era peste puterea lui. Celălalt, lenevindu-se, și-a zis în sine «Cine poate să împlinească această lucrare într-o zi?» Și, plin de dispreț, a neglijat-o. Și o oră a dormit, altă oră a șezut, iar o oră a stat cu gura căscată, întorcându-se «ca ușa în țâțână» (Prov. 26, 14) și a cheltuit zadarnic răstimpul zilei. Făcându-se seara, au venit la stăpânul lor. Și deosebindu-i acestea pe cei doi, a prețuit lucrarea celui harnic, deși nu ajunsese să împlinească ceea ce i s-a poruncit, iar pe disprețuitorul leneș l-a alungat din casa sa. Deci nici noi să nu ne speriem de nici o osteneală și de nici un necaz, ci să ne folosim puterea lucrând din toată inima. Și cred că Dumnezeu ne va primi pe noi împreună cu sfinții săi.”

(Isaia Pustnicul, Douăzeci şi nouă de cuvinte (Cuvântul X,), în Filocalia XII, traducere din greceşte, introducere şi note de pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, Bucureşti, 2009, p. 96)