Dintre toate patimile, două sunt mai grele: curvia și trândăvia, care zăpăcesc şi slăbănogesc amărâtul suflet, fiind în atârnare una de alta şi întocmai ca o pereche. Ele sunt greu de combătut şi cu neputinţă de biruit, neputând fi înfrânte cu desăvârşire de către noi. Una creşte mai mult în partea poftitoare, dar cuprinde prin fire, fără deosebire, materia amândurora, a sufletului şi a trupului; căci plăcerea ei e amestecată întreagă în toate mădularele. Cealaltă, stăpânind la început cugetarea, cuprinde ca o iederă tot sufletul şi trupul, făcând firea leneşă, slăbănoagă şi lăsătoare. Ele nu pot fi scoase şi biruite cu desăvârşire înainte de nepătimirea fericită, când sufletul primeşte puterea de la Duhul Sfânt în rugăciune, care-i dă slobozire, putere şi pace adâncă în inimă, făcându-l să se veselească prin liniştire.

Deci curvia este începătura, împărăteasa, stăpâna şi plăcerea care cuprinde toate plăcerile, având ca soaţă trândăvia, care poartă ca o căruţă greu de biruit pe căpeteniile lui Satana. Prin ele au intrat prilejurile patimilor în viaţa amărâților de noi.

(Sfântul Grigorie Sinaitul, Capede după acrostih, în Filocalia VII, traducere din greceşte, introducere şi note de pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007, p. 123)

Citiți și: Plăcerea trupească nu e plăcere