Fericitul Iacov a văzut şi a atins Sângele cel Preasfânt al Domnului
În 22 noiembrie, într-o zi de sâmbătă dimineaţa, la Sfânta Proscomidie, după pomenire, în vremea când acopeream Sfintele Daruri, am văzut aievea, iar aceasta o mărturisesc întru sfinţenie, o părticică de sânge uscat. Atunci când am atins-o, pe degetul meu a rămas sânge.
Minunea cea mai mare şi mai cutremurătoare, pe care Dumnezeu l-a învrednicit s-o trăiască, s-a săvârşit în dimineaţa zilei de 22 noiembrie 1975. Stareţul a fost atât de mişcat de această minune, încât imediat a consemnat-o într-un caiet de-al său.
Însemnarea începe cu data de mai sus şi cuprinde exact următoarele cuvinte:
„În 22 noiembrie, într-o zi de sâmbătă dimineaţa, la Sfânta Proscomidie, după pomenire, în vremea când acopeream Sfintele Daruri, am văzut aievea, iar aceasta o mărturisesc întru sfinţenie, o părticică de sânge uscat. Atunci când am atins-o, pe degetul meu a rămas sânge.”
Chemând pe unul din fraţii Sfintei Mănăstiri, pe părintele Serafim, i-am dezvăluit aceasta. Iar el mi-a spus: „Părinte Stareţ, noi nu vedem nimic, dar Sfinţia Voastră ați văzut bine ce este?” Iar eu i-am răspuns că am credinţa că este însuşi Dumnezeu de față. Căruia mă închin. Şi am spus: «Doamne miluieşte!» de trei ori.
(Stelian Papadopulos, Fericitul Iacov Ţalikis, Stareţul Mănăstirii Cuviosului David „Bătrânul”, Editura Evanghelismos, București, 2004, p. 145)
Sfinții Rafail, Nicolae și Irina vindecă un duhovnic bătrân și, smeriți, îi cer binecuvântare
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro