Numele meu este Ioana, am 27 de ani şi vă scriu pentru a da mărturie despre minunea pe care a făcut-o cu noi Maica Domnului prin icoana sa de la Mănăstirea KatoXenia. Am promis că voi face acest lucru.

Eu şi soţul meu suntem căsătoriţi de 2 ani şi, în primăvara anului trecut, am rămas însărcinată. Din păcate, din motive cunoscute doar de Dumnezeu, am pierdut sarcina şi peste noi s-a abătut o mare suferinţă. La finalul verii am hotărât să plecăm într-o vacanţă în Grecia, cu destinaţia Corfu. Ţin să precizez că nu eram într-o stare sufletească foarte bună, aveam multe frământări dacă să reîncercăm să avem un copilaş. Vizita la Sfântul Spiridon şi la Sfânta Teodora, ambii având sfintele moaşte în Corfu, ne-a adus multă mângâiere şi putere să trecem peste teama că povestea s-ar putea repeta.

La drumul de întoarcere, am hotărât să facem un ocol pentru a ne închina la brâul Maicii Domnului de la Mănăstirea Kato Xenia. Nu știam prea multe despre acel loc, dar nădăjduiam ca prin atingerea de cinstitul brâu voi căpăta sănătate să pot duce cu bine o altă sarcină.

Am ajuns acolo după amiază, tocmai când în biserică se săvârşea slujba Vecerniei. Întregul loc era scăldat într-o pace perfectă, un sentiment care îţi cuprindea întreaga fiinţă, ca şi când nici o suferinţă nu te-ar putea atinge în acele clipe. Ne-am închinat, ne-am rugat, apoi maicile ne-au îndrumat să ne închinăm şi la icoana Maicii Domnului „Panaghia Xenia” (în trad. „străină”) pe care o au în paraclis şi care este cunoscută ca făcătoare de minuni.

În acel moment scurt de rugăciune, am simţit că timpul s-a oprit şi că biserica este goală. Când am ridicat ochii spre Maica Domnului, am văzut cât de frumos era împodobită cu daruri de la alţi pelerini, bijuterii agăţe de icoană în dar pentru dragostea şi binefacerile ei. Atunci, mi-a venit în minte să fac şi eu un mic dar, o brăţară dragă primită cadou la nuntă, pe care era inscripţionat îndemnul „nu uita să zâmbeşti astăzi”. Maica stareţă, căreia i-am relatat motivul prezenţei noastre acolo, mi-a oferit în schimb ca dar o bucată de fitil de la candela icoanei, cu rânduiala de a ţine post şi de a-l înghiți, un brâuleţ atins de cel al Maicii Domnului pentru a-l purta, dar şi multe încurajări că Maica Domnului nu va lăsa neascultata rugăciunea noastră.

La scurt timp după întoarcerea acasă am aflat că sunt însărcinată din nou, aşa că am gândit că nu mai este nevoie să fac ascultarea dată, ci mai bine să păstrez darul pentru altcineva care ar avea nevoie.

Însă, după primele vizite la medic, aveam să primim o nouă veste tristă: sarcina nu putea fi identificată ecografic şi conform analizelor de sânge era o sarcină extrauterină. Domnul doctor care îmi urmărise şi prima sarcină, mi-a dat răgaz câteva zile, urmând ca într-o zi de luni să revin pentru a stabili prin ce metodă avea să pună capăt acelei sarcini, fiind un pericol pentru sănătatea mea.

În disperarea acelor momente, mi-am amintit de darul primit de la Kato Xenia şi, cu sufletul zdruncinat, am făcut ceea ce primisem ca sfat, rugând pe Maica Domnului să facă voia ei. La următorul control, primele cuvintele ale medicului meu au fost „îmi pare tare rău, dar este momentul să acceptăm că sarcina este extrauterină, m-am consultat şi cu alţi colegi, nu avem dubiu şi din păcate trebuie să vă operăm. Voi mai face încă o ecografie, să vedem, poate reuşim să observăm pe care din trompe este localizată sarcina, ca să minizam riscurile operaţiei”.

Toate aceste cuvinte parcă treceau pe lângă mine ca un vuiet, dar gândul meu era acela că toate se întâmplă în viaţa noastră cu voia Domnului. După primele secunde din timpul ecografiei am văzut faţa doctorului luminându-se şi cu un zâmbet larg a exclamat „Extraordinar! Nu pot să cred! Extraordinar!”. Nici nu a fost nevoie să îmi explice pentru că eu înţelesesem: voia Maicii Domnului era că acel copil să se nască. Cu lacrimi în ochi, am avut puterea doar să îl întreb „credeţi în minuni?”. „Cred! Medicina este o ştiinţă exactă până la un punct”, a răspuns el.

Au urmat şi alte provocări de-a lungul sarcinii dar, în ciuda neputințelor, păcatelor şi temerilor mele, Maica Domnului a calmat toate furtunile şi în luna mai, chiar în aceeaşi perioadă în care cu un an înainte pierdusem prima sarcină, avea să vină pe lume Maria Teodora (Teodora înseamnă „darul lui Dumnezeu”), minunea Maicii Domnului înfăptuită prin icoana de la KatoXenia. Privirea ei senină este felul prin care Maica Domnului îmi spune în fiecare zi „nu uita să zâmbeşti astăzi”.

Îndemn toate femeile care trec prin suferinţa pierderii de sarcini sau a neputinţei de a avea copii să alerge cu multă nădejde la Maica Domnului, chiar şi în momentele de tulburare şi îndoială, căci ea nu caută la păcatele noastre, ci este grabnic mângâietoare şi ne dă cele spre folos la timpul potrivit. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!