De mare importanță sunt în viața cuiva și a familiei tinere deprinderile și calitățile pe care cineva le-a dobândit anterior. Tinerii soți provin din două universuri distincte, diferite, care s-au întâlnit, dar poate nu au avut timpul necesar să aprofundeze elementele comune, nici cele care îi deosebesc. Fiecare vine dintr-o familie, cu o educație, cu un stil de viață, cu un bagaj de idei și de concepte, cu particularitățile sale. În familie trebuie să precumpănească efortul reciproc de armonizare, în sensul eliminării lucrurilor sau concepțiilor care dăunează celuilalt soț și deci cuplului și îmbogățirea cu lucrurile pozitive și frumoase pe care le-a deprins de la acesta. Este vorba de a da ceea ce este mai frumos și de a primi ceea ce persoana iubită are mai bun, într-un dialog al iubirii și dăruirii reciproce, în care, în mod paradoxal, oferind, nu sărăcim, ci ne îmbogățim sufletește și îmbogățim și pe celălalt.

(Preot Ioan C. Teșu, Patima desfrânării și lupta împotriva ei. Frumusețile căsătoriei și ale familiei creștine, Editura Credința strămoșească, p. 82-83)