Domnule Lucian Săcrieru-Dragomir, în 2003 aţi îndemnat publicul iubitor de artă să privească pe fereastră. Ce descoperim când tragem cu ochiul prin fereastra dumneavoastră?

O seamă de lucrări inspirate de Iaşi, inspirate de primăvară, de lucrurile pe care le descopăr cu ochiul sufletului. Am avut curiozitatea de a învăţa mai multe tehnici; am învăţat pictura în ulei la facultate, acum aproape 20 de ani, după care am aprofundat şi grafica. De altfel, sunt cunoscut cu precădere datorită lucrărilor mele de grafică, întotdeauna în expoziţiile mele am unit grafica cu pictura. Dar am lucrat mult în tuş, în acuarelă, după aceea am experimentat şi grafica pe calculator; şi fotografia constituie, de câţiva ani, o pasiune pentru mine.

Arta înseamnă joc, descoperire, curiozitate şi chiar revelaţie

Care este diferenţa între grafica pe calculator şi grafica pe hârtie?

Ilustraţiile "Poveştilor româneşti" au fost realizate într-un mixaj, am desenat şi am corectat mai întâi în tuş personajele şi după aceea le-am colorat pe calculator. Dar, dacă mă întrebaţi, sunt lucruri diferite şi ca stare, şi ca mod de a compune, grafica pe calculator înseamnă mai ales pentru mine portret. Portret într-un mod cât mai neobişnuit, cu multe accente colorate, cu mai multe elemene...

Vă jucaţi mai mult când faceţi grafică pe calculator? Există acest avantaj?

Dar arta înseamnă joc, descoperire, curiozitate şi, la un moment dat, chiar revelaţie, pentru că ajungi să te uimeşti de ceea ce ai realizat. Şi atunci când eşti tu uimit de jocul tău şi descoperi că ai aflat ceva nou, atunci totul capătă sens şi ai ce spune.

Ce este mai important de transmis prin artă? Idei, forme sau sentimente? Sau, în măsura în care se poate, toate trei?

Într-adevăr, toate se leagă. Un artist începe de la o idee, care vine ca o străfulgerare, şi îşi doreşte să o exprime într-un mod unic. Atunci caută o formă, o culoare, un spaţiu care să le cuprindă pe toate. Descoperă apoi că ideea a căpătat forma perfectă, bineînţeles din punctul său de vedere, al artistului, pentru că perfecţiunea este ceva destul de greu de atins şi de exprimat, care capătă valenţele timpului trăit de artist. Există, de exemplu, o perfecţiune a Renaşterii, a stilului Baroc, a Impresionismului, a Suprarealismului, astăzi a timpului postmodern; din păcate, postmodernismul este o bătaie de joc pentru că mimează, pentru că ia într-un stil ironic toate descoperirile făcute cu trudă de-a lungul secolelor. Postmodernul, practic, nu mai are ce spune şi atunci, pur şi simplu, se reiau temele vechi într-o manieră cinică. Un postmodern nu poate fi un creştin. Fără îndoială însă că va urma redescoperirea umanului, a frumuseţii, a adevărului, a binelui.

Mi-am dat seama cât de frumoase sunt poveştile româneşti

De la ce idee aţi pornit atunci când aţi început să daţi viaţă personajelor din "Poveştile româneşti"?

Noi, românii, avem un tezaur excepţional. Am comparat poveştile noastre cu altele, în special din cultura germană şi indiană, şi mi-am dat seama cât de frumoase sunt poveştile româneşti şi ce personaje extraordinare întâlnim, autentice. Am mai descoperit însă cu părere de rău că acest areal de investigare artistică este foarte puţin ilustrat. Personajele din "Poveştile româneşti" (care apar la Mihai Eminescu, Ion Creangă, dar şi în basmele culese de Petre Ispirescu, Victor Eftimiu, fraţii Albert şi Artur Schott) le-am reprezentat în grafica în tuş: Făt Frumos, Zâna Zorilor, Ileana Cosânzeana, Moş Cucoş Cocoloş (arhetipul povestitorului inventat de Victor Eftimiu), balaurul cu şapte capete, scorpiile, Muma Pădurii, toate personaje tipice poveştilor româneşti.

Ilustraţiile în culoare sunt realizate în tehnica care îmbină grafica clasică cu a calculatorului: sunt desenate pe hârtie şi apoi colorate cu ajutorul calculatorului. În total 46 de lucrări.

Le-aţi prezentat pentru prima dată la Festivalul Berliner Marchentage "Die Donau - Ein Marchenfluss", "Dunărea - un fluviu al poveştilor", în anul 2006.

Tocmai pentru că trebuia să le prezint la acest eveniment de anvergură le-am creat în dimensiuni relativ mici, pentru a fi transportate în siguranţă. "Poveştile Româneşti" au fost bine primite la Berlin cu ocazia celei de-a 17-a ediţii a Festivalului, unde România era invitată pentru prima oară, ca ţară riverană Dunării. România a participat cu povestitori, cu un ansamblu de datini şi obiceiuri româneşti, Teatrul "Ţăndărică" din Bucureşti, care a prezentat "Capra cu trei iezi" într-o variantă mai puţin obişnuită. A existat şi o seară a povestitorilor şi am fost uimit să văd că, din cei şase prezentatori, patru dintre ei se inspiraseră din poveştile româneşti. Un povestitor german a ales să prezinte, de exemplu, "Fata săracului cea isteaţă", culeasă de Petre Ispirescu.

Putem aşadar oricând să deschidem uşa cu bucurie celor care doresc să cunoască