Dogmele credinței
Cum ne este credinţa, aşa ne este şi purtarea; cum credem, aşa ne şi purtăm. Întreaga viaţă a omului este alcătuită din credinţă şi din purtare.
Dogmele credinţei şi dogmele bunei-vieţuiri sunt poruncile lui Dumnezeu. Dogmele credinţei sunt ca izvoarele, iar dogmele bunei-vieţuiri ca râurile ce curg din acele izvoare. După cum sunt izvoarele, fraţii mei, aşa sunt şi râurile. Dacă izvoarele sunt curate, şi râurile sunt curate; dacă izvoarele sunt sfinte, şi râurile sunt sfinte; dacă izvoarele sunt dumnezeieşti, şi râurile sunt dumnezeieşti. Cum ne este credinţa, aşa ne este şi purtarea; cum credem, aşa ne şi purtăm. Întreaga viaţă a omului este alcătuită din credinţă şi din purtare.
Dacă izvoarele credinţei sunt tulburi, şi râurile sunt tulburi. Aşa sunt izvoarele şi aşa sunt râurile vieţii multor, a foarte multor oameni din vremile noastre. Chiar şi cei ce s-au spălat îndată după naştere în preacuratul izvor al lui Hristos au tulburat izvorul de lacrimi al Botezului cu felurite scurgeri murdare şi otrăvitoare din spiţeria filosofiei moderne şi, dintr-un astfel de izvor tulbure a plecat un râu tulbure. Izvor noroios, râu noroios; aşa sunt dogmele tulburi ale credinţei şi dogmele tulburi ale purtării. Omul a început să creadă mai mult în om decât în Dumnezeu, a început să se poarte mai mult după poruncile oamenilor decât după poruncile lui Dumnezeu. Copilul s-a îndepărtat de poala părintelui său şi s-a dus unde a văzut cu ochii unde, dacă nu în prăpastie? Aceasta s-a întâmplat, şi încă se întâmplă.
(Sfântul Nicolae Velimirovici, Prin fereastra temniței, Editura Predania, 2009, p. 194)
Credința în Dumnezeu este mai ușoară decât necredința
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro